ACEASTA ESTE LUMEA IN CARE TRAIM -This is the road to hell

AU PUS BORFASII MANA PE PUTERE

Au pus borfasii mâna pe putere,
O hoarda criminala si spurcata.
Popor român, ca România piere,
Comoditatea ta e vinovata.

Au pus borfasii mâna pe putere,
Cloaca de-abjecte lipitori livide.
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide.

Au pus borfasii mâna pe putere,
Adunatura cu purtari cupide.
Nu contempla când România piere,
Popor, la arme, nu te sinucide!

Au pus borfasii mâna pe putere,
Si tara noastra-acum e colonie,
Popor român, când România piere,
Refuza sa platesti borfasilor simbrie.

Au pus borfasii mâna pe putere,
Marea finanta va distruge Terra.
Popoare, puneti mâna pe junghere!
Bogatii fac ravagii ca holera.

PD-L la galeata cu gunoi!

Miscarea Populara a PD-L !?

este miscarea basista a masinii de furat bani

BASESCU regreta al doilea mandat,NOI il regretam si pe PRIMUL

Băsescu le-a mărturisit râzând tinerilor români din diaspora, reuniţi la tabăra de vară de la Sulina, că îi pare rău că a câştigat şi cel de-al doilea mandat de preşedinte.
După ce unul dintre participanţii la şcoala de vară a remarcat că legea fundamentală nu-i mai permite şefului statului să candideze pentru al treilea mandat, Băsescu a intervenit amuzat: “Să ştii că-mi pare rău că-l fac şi pe al doilea!”
Băsescu a mai declarat că este dispus să renunţe la o parte din mandatul său de preşedinte, în cazul în care Constituţia este revizuită, iar alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale – suprapuse.

PARADIGMA SCHIMBĂRII PRIN VIOLENŢĂ

Lumea stă pe un butoi cu pulbere de revolte sociale, ce riscă să explodeze pe masură ce drepturile omului sînt erodate de criza economică, a avertizat organizaţia Amnesty International, încă din 2009. "Există din ce în ce mai multe semne de neliniste politică şi violenţă in proteste, care se adaugă insecurităţii globale ce există deja din cauza conflictelor pe care comunitatea internaţională pare incapabilă sau nu vrea să le rezolve. Cu alte cuvinte, stăm pe un butoi cu pulbere de inegalitate, nedreptate şi insecuritate, şi este pe punctul de a exploda", arăta şefa Amnesty, Irene Khan.

majoritatea studentilor sunt ANARHISTI
Prof. Chomsky, nu sunteţi doar unul dintre cei mai citaţi oameni din lume. Sunteti de asemenea, de 45 de ani – şi activist politic. Atunci când cineva se uită la viata politica de astăzi, trebuie întrebat: pot realiza “intelectualii” ca dvs. ceva?

Noam Chomsky: Cum poţi întreba asa ceva?

Zeit Campus: Există războiul din Afganistan; lumea suferă din cauza crizei economice; decalajul social devine din ce în ce mai mare.

Chomsky: Problema este simplă. Majoritatea intelectualilor sunt slujitori ai puterii sau consilieri ai guvernelor. Se numesc experţi, au căutat prestigiu de secole, nu doar astăzi. Cu toate acestea, fiecare societate are intelectualii critici aflati pe margine. Ambele tipuri au influenţă: slujitorii puterii şi disidenţii.

Zeit Campus: Suntem încă sceptici. Ce aţi schimbat în ultimii 45 ani?

Chomsky: Personal nu am schimbat nimic. Am fost parte dintr-o mişcare şi această mişcare a realizat multe lucruri. Lumea de astăzi este fundamental diferită de lumea de acum 45 de ani. Acţiunile pentru drepturile civile, drepturile omului, drepturile femeii şi protecţia mediului, rezistenţa împotriva asupririi şi a violenţei, au influenţat în mod substanţial lumea. Nu înţeleg cum poţi sustine că nimic nu s-a schimbat.

Zeit Campus: Credeţi că lumea este mai bună astăzi decât era în urmă cu 40 sau 50 de ani?

Chomsky: Desigur! Plimbă-te de-a lungul campusului, aici, la Massachusetts Institute of Technology. Jumătate din studenţi sunt femei; o treime aparţin minorităţilor etnice. Oamenii sunt îmbrăcaţi mult mai lejer şi sunt implicaţi în tot felul de lucruri. Acest loc era foarte diferit atunci când am venit eu aici, acum 50 de ani. Atunci vedeai barbaţi de culoare albă, îmbrăcaţi formal si interesaţi doar de propria lor muncă. Poţi vedea aceeaşi dezvoltare în Germania şi în întreaga lume.

Zeit Campus: Dar sunt studenţii activ politic? Generaţiei de astăzi ii este deseori reproşat ca este dezinteresată de lume.

Chomsky: Cred că acest reproş este fals. Perioada de politizare ridicată la universităţi a fost foarte scurtă: 1968 – 1970. Înainte de asta, studenţii erau apolitici. Luaţi în considerare războiul din Vietnam, una dintre cele mai mari crime de la al Doilea Război Mondial încoace. Patru sau cinci ani au trecut până când o anumită formă de protest fata de razboi, a devenit vizibilă în Statele Unite. Aceasta s-a atenuat rapid în anii 1970. Atmosfera era foarte diferită înainte de războiul din Irak. Din câte ştiu, razboiul din Irak a fost primul război din istorie în care au existat demonstraţii înainte de a începe. Studenţii mei au pierdut cursurile pentru a demonstra. Asta nu s-ar fi întâmplat acum 50 de ani. Protestele nu au impiedicat razboiul,dar l-au limitat. Statele Unite nu a fost niciodată în stare să facă în Irak, măcar o parte din ceea ce a făcut în Vietnam.

Zeit Campus: Au fost acele proteste un foc scurt?

Chomsky: Nu. Politizarea, astăzi, este mult mai ridicată decât în 1950. Sunt forme de activism durabile care au permis câştigarea multora din luptele noastre. De exemplu, a existat un progres continuu în drepturile femeilor. Dacă aş fi întrebat-o pe bunica mea dacă ea a fost asuprită, ea nu ar fi ştiut despre ce vorbesc. Mama mea mi-a spus: “Eu sunt asuprită însă nu ştiu ce să fac!” Fiica mea, mi-a spus, după o astfel de întrebare: “Lumea noastră este mai umană!”

Zeit Campus: Credeţi în progresul istoric?

Chomsky: Progresul este lent însă dramatic, în intervale lungi de timp. Gândiţi-vă la abolirea sclaviei sau la evoluţia libertăţii de exprimare . Drepturile, nu sunt pur şi simplu dăruite. Poporul şi-a unit forţele şi astfel au fost câştigate. Totuşi, progresul nu este o dezvoltare liniară. Există, de asemenea, momente de regres.

Zeit Campus: Dacă există momente de progres şi momente ale paşilor înapoi, va fi mai bine lumea peste 50 de ani fata de cum este în prezent?

Chomsky: Ce va fi peste 50 de ani depinde foarte mult de ceea ce face tânăra generaţie azi. Două mari pericole ameninţă existenţa lumii: modul in care ne raportam la mediul inconjurator şi pericolul care porneşte de la armele nucleare. Dacă noi nu începem sa protejăm mediul, cu mai multa vigoare, am putea ajunge împotmoliţi într-o criză ecologică gravă peste 50 de ani, să nu mai vorbim de riscurile armelor nucleare. Catastrofa teribilă de la Fukushima ne aminteşte de faptul că utilizarea non-militară a energiei nucleare este plină de riscuri extreme. Nu putem ignora acest lucru sub nicio formă!

Zeit Campus: În 60 ani, studenţii de astăzi vor fi la fel de în vârstă ca dvs. Ce trebuie să facă ei ca să privească în urma, la viaţa lor, cu satisfacţie?

Chomsky: Fireşte, ar putea spune ca au trăit mulţumiţi cu prietenii, copiii, etc. Dar pentru a duce cu adevărat o viaţă împlinită, ar trebui să recunoască problemele şi să contribuie la rezolvarea acestora. Dacă nu vor putea privi înapoi la 80 de ani, spunand: “Am realizat ceva,!”, atunci viaţa lor nu va fi fost împlinită.

Zeit Campus: La 82 de ani, sunteţi mulţumit cu ceea ce aţi realizat?

Chomsky: A fi mulţumit este imposibil. Viaţa mea are prea multe dimensiuni: familie, profesie, politică şi multe altele. În unele domenii sunt mulţumit, dar nu şi în altele. Problemele acestei lumi sunt destul de grave. Inegalitatea în SUA este la nivelul anilor 1920 şi economia încă mai are o influenţă extraordinară în societatea noastră. Nu pot fi multumit!

Zeit Campus: Un angajament politic ca al dvs. este rar printre cercetători. Sunteţi furios uneori pe “slujitori puterii ” sau pe colegii profesori, care se concentreze doar pe munca lor academică?

Chomsky: Consider că este imoral să fii un susţinător al unui sistem. Totuşi, asta nu înseamnă că eu nu sunt furios. Oamenii de ştiinţă, ca atare, nu au perspective politice mai profunde decât alte persoane şi nu sunt din punct de vedere moral superior altora. Dar sunt obligaţi să ajute politicienii să găsească adevărul.

Zeit Campus: Sună ca şi cum deveniţi din ce mai moderat odata cu vârsta înaintată.

Chomsky: Nu, opiniile şi atitudinile mele nu s-au schimbat în cursul deceniilor. Eu încă mai cred în ceea ce am crezut ca adolescent.

Zeit Campus: Este bine să credeţi în continuare în ceea ce aţi crezut cu aproape 70 de ani în urmă?

Chomsky: Da, atunci când principii fundamentale sunt implicate. Desigur, am schimbat unele opinii in legătură cu multe chestiuni, însă, idealurile mele au ramas aceleasi!

Zeit Campus: Adesea spuneţi că sunteţi un anarhist. Ce doriţi să spuneţi prin asta?

Chomsky: Anarhiştii încercă să identifice structurile puterii. Ei cer puterii să se justifice. Această justificare nu reuşeşte de cele mai multe ori. Apoi, anarhiştii încearcă demascarea şi luarea in stapanire a acelor structurilor, indiferent dacă acestea implică familiile patriarhale, un sistem internaţional mafiot sau tiraniile private ale economiei, corporaţia.

Zeit Campus: Care a fost experienţa cheie in urma careia ati devenit anarhist?

Chomsky: Nu a fost nici una. Când aveam doisprezece ani, am început să merg la librăriile second hand. Multe dintre acestea erau conduse de anarhişti veniţi din Spania. Prin urmare, mi s-a părut foarte normal pentru mine sa fiu un anarhist.

Zeit Campus: Ar trebui ca toţi studenţii să devină anarhişti?

Chomsky: Da. Studenţii ar trebui să provoace autoritatea nelegitimă, alăturându-se tradiţiei anarhiste.

Zeit Campus: “Provocarea autorităţii ” – un liberal sau o persoană de stânga moderată ar putea accepta această invitaţie.

Chomsky: De îndată ce identifică, provocă şi depăşeşte autoritatea nelegitimă, el sau ea este un anarhist. Majoritatea oamenilor sunt anarhişti. Cum se numesc pe ei înşişi nu are importanţă pentru mine.

Zeit Campus: Cine sau ce trebuie să provoace generaţia de astăzi a studenţilor?

Chomsky: Această lume este plină de suferinţă, mizerie, violenţă şi catastrofe. Studenţii trebuie să decidă: ar trebui sa te ingrijoreze asta sau nu? Eu le spun: priviti in jur, analizati problemele, intreaba-te ce poţi să faci şi stabileşte-ti ceea ce e de facut!

ACTIUNEA DIRECTA ROMANA

MAINILE LOR SUNT IN BUZUNARELE VOASTRE !

Actiunea Directa Romana este un curent politic care se bazeaza pe conceptele originare ale ANARHISMULUI, intelese intr-o stransa legatura cu principiile democratiei. Aceasta noua stanga doreste sa-i uneasca sub forma unei Miscari Civice pe toti cei care respecta valorile socialismului, lupta pentru libertate si drepturile celor ce muncesc si militeaza impotriva exploatarii capitaliste, opresiunii politice, dictaturii, fascismului, discriminarii dar si impotriva distrugerii mediului inconjurator.

Vrem sa definim politicile unei Noi Stangi ca un proiect politic independent si de incredere, care sa contribuie la dezvoltarea alternativelor sociale si ecologice, la promovarea democratiei si solidaritatii. Aceasta alternativa inseamna schimbare, inseamna implicarea tinerei generatii in viata sociala si a tuturor celorlalte categorii care lupta pentru egalitate. Noi sustinem impreuna cu «Stanga Europeana» o noua viziune asupra Europei ca spatiu deschis solidaritatii, democratiei si pacii intre popoare - contrara globalizarii – o Europa a oamenilor, nu o Europa a corporatiilor.
Anarhismul nu trebuie tratat cu nostalgie deoarece este mai mult decât o teorie a eliberarii de orice forma de dominatie, fiind în acelasi timp o credinta, un stil de viata, cu o puternica influenta asupra imaginatiei, având din acest motiv capacitatea de a reveni în diferite epoci istorice.