Radicalizarea sindicatelor- GATA cu protestele PASNICE-motiv de ironie pentru PUTERE

PRINCIPIILE SINDICALISMULUI REVOLUTIONAR

1. Sindicalismul revolutionar bazandu-se pe lupta de clasa isi propune sa uneasca toti lucratorii in organizatii economice combatitive, ce lupta sa se elibereze de sub jugul dublu al capitalismului si al statului. Scopul sau este reorganizarea vietii sociale pe baza comunismului libertar, prin actiunea revolutionara a clasei muncitoare. Deoarece numai organizatiile economice ale proletariatului sunt capabile sa realizeze acest obiectiv, sindicalismul revolutionar se adreseaza lucratorilor in calitatea lor de producatori, creatori ai avutiei sociale, sa prinda radacini si sa se dezvolte in opozitie cu asa zisele ” partide muncitoresti/comuniste sau sociale” ce sunt incapabile de reorganizare economica si sociala.

2. Sindicalismul revolutionar este inamicul ferm al tuturor formelor de monopol economic sau social, el are drept scop abolirea acestora prin stabilirea de comunitati economice si organe administrative conduse de lucratori in propriile uzine, fabrici, etc. formand un sistem de consilii libere, fara subordonare fata de orice autoritate sau partid politic. Ca o alternativa la politica de stat si politica partidelor, sindicalismul revolutionar implementeaza reorganizarea economica a productiei, inlocuind dominatia oamenilor peste alti oameni cu gestionarea administrativa a lucrurilor. Prin urmare, obiectivul sindicalismului revolutionar nu este cucerirea puterii politice ci eliminarea functiilor statului din viata societatii. Sindicalismului revolutionar considera ca, odata cu disparitia monopolului proprietati trebuie sa vina si disparitia monopolului puterii si a dominatiei, nicio forma de stat camuflata nu poate fi vreodata un instrument de eliberare umana, ci dimpotriva, va fi intotdeauna creatorul noilor privilegii si monopoluri.

3.Sindicalismul revolutionar are doua functii: Sa efectueze lupta sindicala de zi cu zi pentru avansarea economica, sociala si intelectuala a clasei muncitoare in limitele societatii de astazi si sa educe masele, astfel incat acestea vor fi gata pentru a gestiona independent procesele de productie si de distributie atunci cand va veni momentul pentru a intra in posesia tuturor elementelor vietii sociale. Sindicalismul revolutionar nu accepta ideea ca organizare a unui sistem social bazat exclusiv pe clasa producatoare poate fi creata prin simple decrete si ordine guvernamentale. Sindicalismul revolutionar sustine ca aceast lucru poate fi obtinut numai prin actiunea comuna a tuturor lucratorilor din orice industrie sau domeniu, prin auto-gestionarea lucratorilor, astfel incat fiecare grup, fabrica sau domeniu al industriei este un membru autonom al organismului economic mai mare si sistematic conduce procesele de productie si de distributie in functie de interesele comunitatii, pe un plan convenit si bazat pe acord reciproc.

4.Sindicalismul revolutionar se opune tuturor tendintelor organizationale centraliste ale bisericii sau ale statului deoarece acestea pot servi doar pentru a prelungi supravietuirea statului, inerent inabusind spirtitul gandirii independente. Centralismul este organizarea artificiala ce subjuga oamenii de jos pretinzand superioritate, acest fapt se intampla deoarece treburile comunitatii si ale societatii sunt concentrate in mainele celor putini, faptul asta transforma individul intr-un robot ce stie sa primeasca numai ordine si sa isi lase viata pe mana altora. In organizarea centralizata, bunurile societatii sunt subordonate intereselor celor putini, diversitatea este inlocuita cu uniformitate si responsabilitate personala este inlocuieta cu disciplina rigida. In consecinta, sindicalismul revolutionar isi bazeaza viziunea pe organizatia federalista, adica organizarea de jos in sus si unirea tuturor fortelor in apararea ideilor si intereselor comune.

5. Sindicalismul revolutionar respinge activitatea parlamentara si orice colaborare cu organele legislative deoarece se stie ca orice sistem electoral cat de liber ar fi nu poate pretinde sa rezolve contradictiile clare ce stau la baza societatii de astazi si pentru ca sistemul parlamentar are doar un singur scop: sa dea un pretext legitim domniei minciunii si nedreptatii sociale.

6.Sindicalismul revolutionar respinge toate frontierele nationale si politice, care sunt create arbitrar si declara ca asa numitul nationalism este doar religie a statului modern, in spatele caruia se ascund interesele materiale ale claselor avute. Sindicalismul revolutionar recunoaste numai diferentele de natura economica, fie regionale sau nationale ce produc ierarhii, privilegii si orice fel de persecutie sociala fie ca e rasism , sexism etc. In spiritul solidaritatii, sindicalismul revolutionar suporta dreptul la autodeterminare pentru toate grupurile economice.

7.Din acelasi motiv, sindicalismul revolutionar lupta impotriva militarismului si razboiului. Sindicalismul revolutionar sustine propaganda anti-razboi si inlocuirea armatelor permanente pentru ca acestea sunt doar instrumente de contra-revolutie in slujba capitalismului, armatele permanente vor fi inlocuite de militiile lucratorilor ce in timpul revolutiei, vor fi controlate de catre sindicatele lucratorilor. In cele din urma, sindicalismul revolutionar sustine greva generala revolutionara ca un mijloc de opunere impotriva razboiului si a militarismului.

8.Sindicalismul revolutionar recunoaste necesitatea unei productii ce nu dauneaza mediului inconjurator si incearca sa reduca la minimum utilizarea resurselor neregenerabile utilizand ori de cate ori este posibil, alternative regenerabile. Sindicalismul revolutionar recunoaste ca la originea crizei ecologice din ziua de astazi sta lacomia pentru profit. Productia capitalista intotdeauna incearcă sa reducă la minimum costurile in scopul de a obtine mai multe venituri, din aceasta cauza profitul ia prioritate si orice daune aduse mediului inconjurator sunt ignorate pentru ca mediul este o externalitate ce nu creaza profit. Criza mondiala a accelerat tendinta recoltarii comerciale in detrimentul agriculturii de subzistenta. Acest fapt a produs distrugerea padurilor tropicale, foamete si boli. Lupta pentru salvarea planetei noastre si lupta pentru distrugerea capitalismului trebuie sa fie ceva comun, daca nu, ambele vor esua.

9.Sindicalismul revolutionar sustine metoda actiunii directe si sustine si incurajeaza toate actiunile si luptele ce nu sunt in contradictie cu propriile sale obiective. Metodele de lupta ale sindicalismului revolutionar sunt: greve, boicoturi, sabotaj, propaganda sociala, etc. Expresia cea mai adanca a actiunii directe este greva generala, care ar trebui sa fie, de asemenea, din punct de vedere al sindicalismului revolutionar – preludiul revolutiei sociale.

10.In timp ce sindicalismul revolutionar se opune tuturor formelor de violenta organizata, indiferent de tipul de guvern, el recunoaste ca vor exista ciocniri violente in luptele decisive duse de catre capitalismul de astazi si comunismul liber de maine. In consecinta, recunoaste ca fiind valabila violenta care poate fi utilizata ca un mijloc de aparare impotriva metodelor violente folosite de clasele dominante in timpul luptelor revolutionare care duc la expropierea terenurilor si a mijloacelor de productie. Deoarece aceasta expropriere poate fi efectuata numai din interventia directa a organizatiilor economice a lucratorilor, apararea revolutiei trebuie sa fie, de asemenea, sarcina acestor organizatii economice si nu a unui organism militar sau cvasi-militar.

11. Numai în organizatiile economice si revolutionare ale clasei muncitoare exista forte capabile de eliberare si energia creatoare necesara pentru reorganizarea societatii pe baza comunismului libertar.

ANARHISTI ROMANI IN PIATA CONSTITUTIEI