OMUL se afla intr-o stare continua de legitima aparare impotriva STATULUI. De abia este nascut si deja este strivit sub greutatea legilor, care sunt facute nu de el, nici pentru el, fara el, impotriva lui.
"A fi guvernat înseamnă a fi ținut la vedere, inspectat, spionat, dirijat, legiferat, reglementat, priponit, îndoctrinat, povățuit, controlat, estimat, reevaluat, cenzurat, comandat de către ființe care nu au nici înțelepciune, nici știință și nici virtute."
Constitutia Romaniei, in articolul 30 proclama: "Libertatea de exprimare"
Ati fost invatati, educati, indoctrinati , ca ANARHISMUL este ceva RAU, de fapt asa cum gandim NOI ,ganditi si DUMNEAVOASTRA dar va este frica sa RECUNOASTETI ! Cititi si veti vedea ca suntem la fel ca voi, nici mai buni, nici mai rai!De ce avem FATA ASCUNSA DE O BATISTA? Simplu, fiindca PUTEREA ne haituieste, vor sa ne identifice, sa ne aresteze,LE ESTE FRICA DE NOI! Este insa si un fel de "moda" la tinerii anarhisti. Noi nu reprezentam acei demonstranti care sparg vitrinele magazinelor ca sa fure bunuri, noi ne luptam cu fortele de represiune ale PUTERII, ale STATULUI, politia, jandarmii sau armata care, pe bani putini, NE PROVOACA,NE BAT SI NE OMOARA ca sa nu mai protestam impotriva masurilor criminale ale sefilor lor, AFLATI TEMPORAR LA PUTERE.
Si NU UITATI! Desi nimeni nu a spus-o,si nici nu vor sa o spuna, REVOLUTIA din decembrie 1989 a fost o revolta a ANARHISTILOR REVOLUTIONARI,grupuri mici de tineri non conformisti,cu fetele ascunse, dornici de libertate, care,cu pietre,bete,sticle incendiare, cu grafitti pe ziduri, cu baricade, s-au luptat cu armata si militia lui Ceausescu pentru libertatea ROMANIEI ! Noi nu ne-am revendicat niciodata victoria impotriva dictaturii ceausiste,deoarece nu avem nevoie nici de laude si nici de multumiri,dar vom continua sa luptam la fel contra potentatilor PUTERII. In 1989 i-ati declarat "revolutionari",acum, daca vor iesi in strada la fel de violenti ii veti numi "anarhisti".DE CE azi, conducatorii pot sa-si apere locurile caldute din fruntea PUTERII cu bastoane,catuse si gaze lacrimogene iar noi trebuie sa-i lovim doar cu buchetele de flori de papadie?

Free World-New begining

Welcome to ROMANIAN DIRECT ACTION, your entry point to the romanian and global anarcho-syndicalist and revolutionary unionist movement. As its name suggests, this website is devoted to aiding and furthering an christian autonomous romanian and global movement of working class solidarity and direct action, based around the ideas and principles of anarcho-syndicalism.
Anarchy is the absence of Social, Political and Economic hierarchies. Anarchists are dedicated to the eradication of those hierarchies. From ethnic "racist" supremacy, to capitalism, to patriarchy, we resist all forms of Domination & Illegal Authority.
Anarchism is free or libertarian socialism. Anarchists are opposed to government (the people who make the laws), the state (the people who impose the laws) and capitalists ( the people who the laws are made for). Therefor, simply speaking, anarchism is a no government form of socialism. To anarchists, a capitalist democratic government is no better than a fascist or a communist regime, because the ruling class only differs in the amount of violence they authorize their police and army to use and the degree of rights they will allow, if any.
Through war, police repression, social neglect, and political repression, millions of people have been killed by governments, whether trying to defend or overthrow a government. Anarchists want to end this slaughter, and build a society based on peace and freedom.

Multe din ceea ce veti citi aici vi se vor parea socante deoarece ati fost indoctrinati in ultimii 20 de ani ca asa cum este ACUM e bine si ALTFEL este RAU.

Filozofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă de a o schimba.

(Karl Marx: Teze despre Feuerbach)

A SOSIT VREMEA REVOLTEI CIVICE !

O pecingine canceroasă s-a întins încetul cu încetul şi a cuprins întreaga Romanie: Îngăduinţa. La prima vedere pare a fi o calitate ce nu trebuie să lipsească aceluia care se doreşte cuprins de valorile morale. În realitate este un viciu, şi, în egală măsură, un avatar care transformă viitorul într-un coşmar. Toate nenorocirile pe care le-a suportat sărmana noastră omenire s-au datorat îngăduinţei. La nici una dintre speciile cu care împărţim universul, îngăduinţa nu funcţionează, nu este cunoscută. Am făcut o mândrie din a cultiva îngăduinţa, am educat generaţii după generaţii să devină îngăduitoare, lăsând slăbiciunea să cuprindă specia. Am confundat mereu îngăduinţa cu toleranţa, şi n-am ţinut cont că atunci când ceva este tolerat, eşti mereu atent la evoluţia acelui lucru, acelui fenomen, gata oricând să corectezi eroarea. Îngăduinţa este mereu deplină, şi întotdeauna, fără excepţie, fără abatere a fost folosită împotriva celui care o practică. Pentru că, îngăduinţa nu este o calitate, este o slăbiciune, iar cei slabi pier întotdeauna. Din nefericire, cel care, îngăduitor, vrea să-şi dovedească ceva sieşi, îşi revarsă acţiunea supra cuiva cu toate că ştie că lucrul acela nu trebuie făcut sub nici o formă. Iar efectul îngăduinţei se va întoarce întotdeauna asupra lui şi-l va ucide. Da, da, îngăduinţa este un viciu mortal, manipulat cu abilitate şi străşnicie de cei care-i cunosc efectul, care ştiu cât de deplină e neputinţa pe care o cultivă.
De aceea nu trebuie sa mai fim ingaduitori cu Basescu si cu ceilalti basisti, decat sa fim ucisi noi ,mai bine ii ucidem noi pe ei,decat sa planga mamele noastre, mai bine sa planga mamele lor.
ACTIUNEA DIRECTA ROMANA

NOUA STANGA IN ROMANIA

Ce inseamna astazi in Europa, noua stanga? Iata o intrebare in fata careia majoritatea dintre noi s-ar bloca si ar activa sistemul de urgenta implementat de mass-media oficiala, care sa raspunda in mod mecanic: nimic! Nimic mai fals! In intreaga Europa miscarile de stanga exista, cu toate eforturile facute de mass-media oficiala de a pastra tacerea in privinta acestora.

"La Lutte Continue" cum spunea un slogan al manifestantilor din 1968. Presa de stanga (radicala) continua de asemenea sa existe: Morning Star, l'Humanite, Prométhée, Le Chiffon Rouge, Rizospastis, Liberazione, Il manifesto sau Avante!. In Romania insa nu se afla nimic despre toate acestea, pentru ca aici manipularea opiniei publice atinge cote de neimaginat in Occident. In Romania este aproape interzis sa vorbesti despre marxism sau despre miscarea muncitoreasca. O campanie de discriminare a celor ce au curajul sa isi afiseze public convingerile de stanga, se desfasoara de aproape 20 de ani.

Care este principalul argument al celor ce contesta dreptul stangii radicale de a exista? De la primul neo-liberal pana la ultimul neo-legionar, argumentul care strabate ca un fir rosu intregul grup al celor de dreapta este "comunismul nu poate exista in afara stalinismului". Punct. De 20 de ani noua ni se inoculeaza ca marxismul inseamna stalinism, ca orice sustinator al stangi este un criminal etc. S-a facut prea putin sau nimic pentru a se explica oamenilor ca stanga radicala este un concept larg, care inglobeaza multe curente. Stanga inseamna si anarho-comunism, trotkism, anarho-sindicalism, socialism libertarian, marxism, socialism democratic, eco-socialism, , feminism sau ecologisti.

Peste tot in Europa civilizata aceste partide exista si chiar inregistreaza progrese, in ciuda faptului ca politicile pe care acestea le promoveaza sunt slab mediatizate si nu beneficiaza de o popularizare adecvata.Este nevoie si in Romania de o "Noua Stanga" adevarata, care sa colaboreze cu sindicatele, sa se elibereze de burghezia pesedista,care nu-si doreste altceva decat puterea ca sa fure ei mai mult decat pedelistii lui Basescu.

LIBERTATEA - Este principalul scop al ANARHISTILOR

joi, 28 iulie 2011

Julian Assange, matematicianul ANARHIST din spatele Wikileaks..!

http://www.wikileaks.org

Julian Assange, omul din spatele afacerii Wikileaks este un tânăr australian,anarhist declarat, care a învăţat încă din copilărie să trăiască ca un nomad şi să-şi facă pierdute urmele, între un tată director de teatru în continuă mişcare şi o mamă care, după două divorţuri, a căutat invizibilitatea pentru a nu i se lua copiii, notează Corriere della Sera .

Genial şi neliniştit, Assange devine "hacker", matematician, fizician şi chiar criptograf, din spirit anarhist şi de frondă împotriva tuturor organizaţiilor ierarhice. Julian spune că a învăţat de la Kafka, Koestler şi Soljeniţin că adevărul, creativitatea, iubirea şi compasiunea sunt inevitabil corupte de orice instituţie.

Astfel le combate pe toate şi pentru a demonstra absoluta sa încredere în individ, creează o structură "amatoristă", dar foarte sofisticată, capabilă să culeagă peste tot informaţii şi documente secrete, garantând anonimatul surselor şi fiind capabilă să le răspândească peste tot fără cenzură, datorită folosirii unor site-uri-oglindă şi a cel puţin 20 de servere, răspândite în cele mai îndepărate colţuri ale lumii.Julian foloseste in principal 2 metode, prima,hackerismul,spargerea site-urilor unor institutii ale puterii si preluarea informatiilor si a doua, faptul ca in orice institutie exista una sau mai multe persoane cu spirit anarhist, de fronda,disidente, dispuse sa furnizeze informatii secrete,confidentiale, sub acoperirea anonimatului.

Totul fără a avea un sediu, o structură antreprenorială autentică, sau surse de finanţare stabile. Numai donaţii şi muncă voluntară. De la începutul său, în urmă cu patru ani, fenomenul WikiLeaks.org a suscitat discuţii, dar saltul de calitate ,respectiv - publicarea a circa 92.000 de documente secrete ale Pentagonului referitoare la războiul din Afganistan, cea mai mare scurgere de informaţii din istoria militară americană - obligă la recunoasterea fortei sale. Analistii puterii isi pun o gramada de intrebari,printre care 2 sunt mai importante:
Prima: este oare misteriosul site, care le dă cuvântul acelor "whistleblowers" - disidenţii interni ai întreprindrilor, organelor guvernamentale, structurilor militare - noul şi cel mai mare impact al Internetului asupra lumii informaţiilor? Asistăm oare la zorii noului "jurnalism ştiinţific" anunţat chiar de Assange? Sau ne aflăm în faţa unei forme de "info-vandalism” aşa cum a denunţat cercetătorul Steven Aftergood, şi el invitat să facă parte din echipa Wikileaks.

Cealaltă întrebare este legată de prima şi priveşte personalitatea lui Assange: cine este cu adevărat acest misterios bărbat de 39 de ani despre care se ştie foarte puţin, exceptând poveştile aventuroase relatate chiar de el puţinilor jurnalişti care au reuşit să se apropie de el?
Wikileaks, o organizaţie "fără sediu fix" (are adrese în Suedia, Belgia şi Islanda) s-ar putea stabili chiar la Reykjavik, unde a fost aprobată recent o lege foarte permisivă:

"cine vrea să publice informaţii secrete, inclusiv cele care privesc securitatea militară a unei ţări, o va putea face de pe site¬uri islandeze fără a risca puneri sub acuzaţie. Un porto franco pentru jurnalismul de investigaţie".
Dar Wikileaks nu este o organizaţie jurnalistică, spun chiar activiştii săi anonimi, ci numai un colector foarte eficient de documente, de material oferit publicului fără medieri.

Assange are idei: Wikileaks LUPTA PENTRU LIBERTATE, vrea să denunţe regimurile opresive ale fostelor republici sovietice, din Asia Centrală, Orientul Mijlociu sau Africa sub-sahariană.De asemenea, publica si documente ale fostelor tari care s-au aflat sub controlul URSS, inclusiv Romania. Dar de când s-a născut, în 2006, site-ul a publicat ,din pacate, mai ales poveşti americane: războiul din Afganistan, Guantanamo, Sarah Palin, Scientologia, pe lângă poveşti de corupţie în Kenya şi un document privind o campanie de asasinate politice în Somalia.

Documentele au deschis desigur noi orizonturi iar Wikileaks a fost premiat de mai multe ori şi a primit donaţii cu care îşi plăteşte cheltuielile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

RADICALIZAREA DEMOCRATIEI

Democrația radicală nu e ceva magic, ci doar o radicalizare a democrației. Oricât de banal ar suna. Mai mult decât „un vot la 4 ani” nu este decât înrolarea în politică sau,iesirea in strada si participarea continuă la dezbaterea si critica ideologică. Partidele trebuie luate cu asalt, dacă le vrem reformate, concurate cu noi partide, sau aruncate la gunoi dacă sunt de nereformat, sau, cel puțin, hărțuite prin critică și proteste consistente, dacă vedem că jocul politic nu e de noi. Iar dacă intervalul de 4 ani între alegeri pare prea lung, absența la vot nu face decât să îl extindă. Dincolo de aceste banalități necesare, putem milita pentru noi instrumente politice de control democratic sau pentru unele mai radicale, deja testate în alte state. De exemplu, cum ar fi să putem da jos Guvernul prin moțiune populară (în urma unui referendum organizat de oricine care poate strânge numărul de semnături)? Sau Președintele-demis? Sau alegeri anticipate pentru Parlament? Sau control psihiatric periodic pentru demnitari?Sau batele ,pietrele si cockteil-urile Molotov?

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaLHg1v8lgcLS1Ppz6muF0DBuL4u4Ne6Jnf57qEjPzDQYwgb18EkIwxLJB41dXCkAcRnAyEYzgYTQvVoaXNLoDFS_vuHw0D1lYln1yWWlPdlGSJ9DG_Y302S2V6jRS78_743BnmCUsBvCw/s1600/Bumbes1.jpg

FOTO: ARESTAREA IN BUCURESTI A UNUI ANARHIST DE CATRE JANDARMI
Cred că a venit momentul ca forţele politice, vocile din societatea civilă, din mediul academic, intelectual şi toţi cei cărora le pasă de construcţia democratică să spună „nu” populismului, răspicat şi fără ocolişuri. Adică să spunem NU acelor teme „populare”, care fac „deliciul” maselor, dar care conţin în ele germenii autoritarismului sau degradării sistemului democratic. În loc să facem pe placul „poporului”, promovând aberaţii instituţionale,acuzatii de "bolsevizare" şi lucruri în care nu credem cu adevărat.
Sunt oameni pentru care dorinţa sinceră de a construi ceva în ţara asta e mai mare decât frica de a nu pierde voturile sau o funcţie. De undeva trebuie să începem, acum cât încă nu e prea târziu. Pentru că mâine – poimâine ne trezim că iese Băsescu şi spune: „Aţi văzut cum infractorii umblă liberi pe stradă, cum oameni mor bătuţi în plină zi! Haideţi să introducem pedeapsa cu moartea!” Şi „poporul” va exulta aplaudând,uitand de saracie,de foamete si de mizeria regimului BASESCU.
Probabil multi dintre voi ati avut,aveti sau veti avea manifestari anarhiste,anarhistii sunt printre noi,langa noi, actioneaza solitar, pe strada,in autobus,in magazine,la servici, acasa, orice actiune contra PUTERII este considerata ilegala si anarhista. Iata,spre exemplu,personalitati politice,care,nu s-au declarat anarhisti, dar au comportament anarhist, cum ar fi Gheorghe Becali, Radu Mazare sau Corneliu Vadim Tudor.

Uniunea Europeana nu este nici stat, nici nu e suficient de suverana pentru a impune propriile reguli; nicio natiune din zona euro nu respecta cerinta UE ca deficitele sa nu exceada 3% din Produsul Intern Brut.

Uniunea Europeana are un steag pe care nimeni nu-l saluta, un imn pe care nimeni nu-l canta, un presedinte pe care nimeni nu-l cunoaste, un parlament , la Strabourg, caruia nimeni (in afara de proprii sai membri) nu vrea sa-i incredinteze putere (putere care ar trebui luata de la parlamentele nationale), o capitala, la Bruxelles, a unei birocratii inchegate pe care nimeni nu o admira, nici nu o controleaza, o moneda care presupune ceva ce nu exista sau nu va exista curand – un guvern central european, si reguli de comportament financiar pentru ignorarea carora niciun stat mebru nu a fost penalizat. Moneda Euro presupune si promoveaza o fictiune - ca “Europa” ar deveni, cumva, impotriva vointei majoritatii europenilor, mai degraba o expresie politica decat una geografica.

Un studiu facut recent de Future Analysis, un departament al Bundeswehr Transformation Center, think tank al armatei germane demonstreaza clar ca viitorul omenirii il reprezinta ANARHISMUL.(click pt.a marii imaginea)

Stefan Gheorghiu 1879 – 1914

ANARHO-SINDICALIST

A fost unul din cei mai de seama conducatori ai muncitorimii din Romania in activitatea ei de organizare si lupta sociala.

S-a nascut in Ploiesti la 17 ianuarie 1879, in casa unui dulgher. Dupa ce a terminat scoala primara, neavand mijloace necesare sa mai invete, cu toate ca avea tragere de inima spre carte a invatat meseria tatalui sau, dulgheria. In aceeasi vreme continua sa invete singur, citind publicatiile socialiste ale vremii si formandu-si o cultura temeinica, politica si literara. inca de tanar, stefan Gheorghiu incepe munca lui de luminare a muncitorimii, de indrumare politica a maselor. Colinda tara pe jos, deseori descult, se hranea cu ceaiuri, poposea mai ales in porturi, unde a pus bazele organizatiilor muncitorilor din porturi cat si in alte centre mucnitoresti. Nici o piedica nu-l oprea sau descuraja, si pretutindeni rezultatele ostenelilor lui Stefan Gheorghiu se vedeau, pe urma lui ramaneau organizatii muncitoresti bine inchegate, care dupa plecarea lui continuau lupta pe calea aratata de el.

MIRON COZMA-un anarho-sindicalist autentic

-PRIMUL PRESEDINTE DE SINDICAT CARE A FACUT PUSCARIE PENTRU ACTIUNI DE PROTEST SINDICALE IN ROMANIA

.

Miron Cozma, denumit si "Luceafărul Huilei", reprezinta liderul ortacilor din Valea Jiului pentru drepturile carora a sustinut intotdeauna ca a luptat si in acelasi timp,considerat de unii un simbol al raului, al violentelor si al mineriadelor.O analiza sumara a celor intamplate arata clar ca minerii, oameni simpli fara educatie, AU FOST INCITATI SI PROVOCATI din toate partile ,si de la stanga si de la dreapta, printre ei s-au infiltrat provocatori,ca de obicei, pentru ca protestul lor sa degenereze.
Miron Cozma vrea sa creeze Partidul Muncitoresc si sa candideze la presedintia Roamaniei. Daca va deveni presedinte, vrea sa organizeze un referendum pentru schimbarea numelui tarii din Romania in DACIA.

PANAIT ISTRATI

- anarhist convins, n. 10 august 1884, Brăila. d. 16 aprilie 1935, București.

Prozele şi romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ţinuturi ale Brăilei natale,Delta Dunarii , un amestec de rase şi religii şi diverse oraşele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieţii. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Bakunin Mikhail

Anarhist rus si filosof politic (1814 - 1876)-Bakunin Mikhail s-a nascut in Pryamukhino, in nord-vestul Moscovei intr-o familie aristocrata. Este cunoscut ca fiind anarhist rus si ca facand parte din prima generatie de filozofi anarhisti fiind numit unul dintre 'tatii anarhismului' .

PIOTR KROPOTKIN

(n. 1842 - d. 1921) a fost un anarhist rus, continuator al mișcării anarhice, după Bakunin. Reprezentant al mișcării anarho-sindicaliste. Se trage din familie de nobili. Este prinț. Tatăl său se trage din familie de cneji ruși, iar mama e fiica unui general rus.

Faptul ca sunt crestin-ortodox nu inseamna ca mai marii bisericii sunt sefii sau stapanii mei, DUMNEZEU este tatal meu iar eu sunt fiul lui adoptiv.

EDUCATIA

Pentru a fi un anarhist adevarat trebuie sa fi educat si cu o foarte buna cultura generala, altfel nu vei putea intelege filosofia si ideologia anarhista.

NE DELIMITAM TOTAL DE CEL MAI MARE MONSTRU DE LA NAZISTI INCOACE:ANDERS BREIVIK!

Uciderea a zeci de cetateni nevinovati in Norvegia este opera unui criminal nebun, si incercarea lui de a implica organizatiile de dreapta, anarhiste,sindicaliste in aceasta actiune criminala este doar motivatia unui criminal psihopat. Astfel de criminali apar TOT DATORITA GUVERNANTILOR care le ofera sprijin moral si logistic pentru a pune in aplicare astfel de crime.Un astfel de exemplu este si sustinerea de catre BASESCU a criminalului fascist maresal Antonescu,aliat al lui Hitler si organizator al holocaustului din Romania, Basescu afirmand ca ar face si el la fel ca Antonescu, ceea ce poate instiga la crime de acest gen.

http://www.stareapresei.ro/wp-content/uploads/2011/07/disinfo1-p1.jpg

NU BASESCU!

Servilismul modern

- de tip BASIST
Servilismul modern este voluntar, susținut de acei sclavi care se târăsc la suprafața pământului. Ei cumpără mărfurile care îi înrobesc pe zi ce trece, tot mai mult. Sclavii aleargă după slujbe alienatoare care le sunt date cu multă delicatețe, dacă dovedesc că sunt suficient de îmblănziți. Ei aleg stăpânii cărora să li se supună. Pentru ca această tragedie absurdă să se întâmple, a fost necesar ca sclavii să fie deposedați de conștientizarea propriei exploatări și alienări. Aceasta este bizara modernitate a timpurilor noastre. Contrar sclavilor din antichitate, servitorilor din Evul Mediu sau clasei muncitoare din prima revoluție industrială, astăzi vedem oameni care sunt total înrobiți.Pentru "cativa dolari in plus" sunt in stare sa pupe-n cur pe oricine.

"Nimeni nu este mai inrobit decat cel care crede in mod gresit ca este liber." - Johann Wolfgang von Goethe "Cel mai bun sclav este cel care se crede liber". ...

SUNTEM

DOAR UN COD DE BARE AL REGIMULUI

MUNCA FORTATA

SAU OBLIGATORIE
Orice persoana, datorita drepturilor si libertatilor recunoscute, are posibilitatea de a-si alege în mod liber munca pe care doreste sa o desfasoare, în raport cu aptitudinile si pregatirea dobândite. Orice act contrar, de obligare a unei persoane la o munca fortata reprezinta o încalcare grava a libertatii umane.

NUDISMUL

- un alt mod de exprimare al ANARHISMULUI

Anarcho-feminism

Feminismul radical expune credinţa că patriarhia este o problemă fundamentală în societatea noastră. Anarhismul feminist, sau Anarha-feminism un termen creat în timpul celui de-al 2-lea val al feminismului, vede patriarhia ca prima manifestaţie de ierarhie în istoria umană; prima formă de asuprire întâmplată în dominarea masculului asupra femelei si militeaza pentru egalitatea femeilor cu barbatii.

Anarha-feminismul este de cele mai multe ori asociat cu autorii şi feministii de la începutul secolului 20 ca Emma Goldman şi Voltairine de Cleyre, deşi chiar de la începutul primului val ,feminista Mary Wollstonecraft deţinea vederi proto-anarhiste. În Razboiul Civil din Spania, un grup anarha-feminist, “Femeile Libere”, s-au organizat să apere ambele idei anarhiste şi feministe.

Wendy McElroy este un exemplu contemporan de feministă anarho-individualistă.

Anarhismul in MUZICA

Suporterii

echipelor de fotbal SUNT anarhisti 100%

Portretul robot al jandarmului-politistului roman:

Tanar, 20-25 de ani, cca 120-150 kg, bine hranit, antrenat la sala, analfabet, scolit putin la scoala de militieni, cu familie saraca, nu-i place munca desi este bun sa care saci cu ciment,pietre de moara, sa sape santuri,betiv, lipsit de scrupule, fara nici un dumnezeu, ii place sa se dea mare si sa-i umileasca pe cei din jur, crede ca cetateanul trebuie sa-l serveasca pe el si nu el pe cetatean, NU STIE SA FACA ALTCEVA DECAT SA BATA OAMENI NEVINOVATI !

http://blog.nouadreapta.org/wp-content/uploads/2009/12/proteste_germania2.jpg

http://users.aber.ac.uk/rbh/srg/anarchist.jpg%5B1%5D.jpg

Fa ceva, PENTRU LIBERTATEA TA !

Acesta este un info-blog, unde sunt prezentate informatii, stiri, articole si evenimente din Romania si nu numai. Materialele postate au caracter pur informativ si nu incearca in nici un fel sa incurajeze sau sa incite la activitati ilegale, imorale sau violente
.Acest blog este deschis tuturor celor care se opun gandirii dogmatice precum si pasivitatii si resemnarii ca mod de viata -- cei care au ceva de spus, sa poata sa o spuna!Aici sau in STRADA! Deoarece promovam libertatea de expresie si ne opunem cenzurii.

Şapte tineri greci au fost găsiţi vinovaţi de participarea la acţiuni violente comise de gruparea anarhistă Conspiraţia Celulelor de Foc.

Haralambos Hatzimihelakis şi Panayiotis Argyros în vârstă de 23 de ani fiecare, principalii acuzaţi în proces, au fost condamnaţi, la câte 37 de ani de închisoare, după ce au fost găsiţi vinovaţi de "constituire şi participare la o grupare teroristă".

Alţi trei, Panayotis Massouras şi Alexandros Mitroussias, ambii în vârstă de 22 de ani, şi Konstantina Karakatsani, singura femeie, în vârstă de 20 de ani, au fost condamnaţi la câte 11 ani şi jumătate de închisoare, "pentru apartenenţă la o organizaţie criminală" şi pentru "complicitate".

Prima scriere creştină cu idei de dreptate sociala a fost Regula monahală a sfântului Benedict de Nursia. Călugării benedictini trăiau la început după un mod de viaţă ce ar putea fi încadrat uşor în mai multe curente anarhiste contemporane.

În Reforma protestantă se poate afla ideea - chiar dacă aceasta nu e anarhistă în mod direct - corform căreia credinciosul trebuie să aibă o relaţie directă cu Dumnezeu, precum şi voinţa de a pune în practică principiile creştine nu numai în vederea vieţii viitoare, ci pentru viaţa de toate zilele.

În primele secole creştine a apărut erezia monarhismului (CONDUCATORII sunt superiori poporului), potrivit căreia în Sfânta Treime creştină, Tatăl ar fi superior Fiului şi Duhului Sfânt. Părinţii Bisericii s-au împotrivit zicând că cele trei persoane ale Treimii ar fi egale, fără ca vreuna să le guverneze pe celelalte. Astfel, dacă - după Biblie- Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său, atunci omul ar avea înnăscut libertatea, si este egal cu toti ceilalti oameni .

Noul Legământ, în cartea Faptele apostolilor, descrie cum primii creştini trăiau o viaţă în care nimeni nu era nici sărac, nici bogat, şi unde toţi erau egali, iar viaţa de zi cu zi se baza pe mutualitate.

SA CONSTRUIM O NOUA ROMANIE- fara STAPANI -fara GUVERNANTI

MOTTO: LIBERTATEA ESTE UN BUN CARE TREBUIE CUCERIT IN FIECARE ZI

LIBERTATEA privește sursa comportamentului, utilizarea derivând din dorința individului de a fi propriul său stăpân. Libertatea concepută ca libertate pozitivă este corelată în mod direct cu opiniile despre ceea ce constituie "un eu, o persoană, un om"

Corruption is a serious crime that can undermine social and economic development in all societies.

Anarhisti germani ameninta in romana cu proteste anti-NATO la Bucuresti

Fiecare politist sau jandarm se crede un SEF

Create your own banner at mybannermaker.com!

“Nu voi stăpâni şi nu mă voi lăsa stăpânit.”

Citatul de mai sus al lui John Henry Mackay este o declaraţie împotriva ierarhiei, şi probabil cea mai eficientă definiţie a anarhismului, prin simplitatea sa atrage însă şi multe întrebări: Ce ne stăpâneşte? De ce să nu stăpânesc? De ce să nu mă las stăpânit? Una dintre valorile cele mai apreciate de anarhişti este libertatea, ea fiind cadrul în care societatea se poate dezvolta şi creste fară restricţii. Lipsa libertăţii distruge voinţa şi judecata personală, este degradant si umilitor pentru un om să fie condus de un altul. Anarhiştii cred în demnitatea şi valoarea intrinsecă a fiecărui om, indiferent de rasă, sex, vârstă, etnie etc. Din aceasta cauză dominarea este indezirabilă şi atrage dupa sine inechilibre sociale.

In mod clasic, statul este considerat principala formă de dominare, alături de acesta numărându-se capitalul şi religia. Statul prin legi şi prin birocraţie transformă omul în cetăţean, într-un număr dintr-o statistică, fiecare om cu un cod numeric personal, un supus, un înregistrat, un vot, un consumator, un angajat sau somer.
Statele nu sunt decât un set de instituţii birocratice care au monopol asupra unor servicii. Insă ele diferă foarte mult ca formă şi structură internă pe suprafaţa întregii noastre planete. In general legimitatea lor este dată fie de o constituţie, de votul majorităţii, o zeitate etc. Una din principalele funcţii ale statului este legiferarea diferitelor activităţi şi regularizarea lor. Discursul statului se bazează în general pe această “sfinţenie” a legii şi pe imboldul de respectare a ei. Dar ce este legea şi cât este ea de sfântă? Bineînţeles că legile şi constituţiile sunt scrieri realizate de oameni. Ele nu sunt nici sfânte, şi nici perfecte, de altfel observăm cum de foarte multe ori acestea se schimbă sau li se aduc adăugiri şi modificări diverse. Cum poate de alminteri, un om care nu a predat niciodată să dea legi despre educaţie? La fel şi în sănatate, şi în orice alt domeniu? Puţinii oamenii care-i conduc pe ceilalţi nu sunt nici mai buni, nici mai inteligenţi, nici mai pricepuţi decât cei ce îi urmează, sunt doar prin poziţia pe care o ocupă mai predispuşi să facă rău. Fără sa-şi dea seama că doar un concurs de împrejurări favorabile într-o societate bolnavă i-a adus în această poziţie, aceştia, chiar şi cei cu cele mai nobile intenţii, ajung să fie corupţi.

Dreptatea nu se poate afla pe o foaie de hârtie scrisă de câţiva oameni. Am auzit de cazul unui hoţ de găini recidivist care a primit 6 ani de puşcărie, un amărât de la marginea Iaşiului, una dintre cele mai sărace zone din U.E. şi un alt caz al unui deputat care, după ce ucide un copil pe trotuar, fuge de la locul accidentului, „se predă” după cîteva ore, constatându-se că avea o alcoolemie peste limita legală, şi scapă cu doi ani de închisoare cu suspendare susţinând că alcoolemia se datora… merelor prea multe mâncate. Nu vă amăgiţi, puscăriile sunt pline de săraci! Fiindcă în actualul sistem, statul şi capitalul merg mână în mână. Cel ce are bani este mult mai puternic decât cel ce nu are, şi puterea se află defapt în mâinile bogaţilor. Acest lucru este lipsit de etică şi duce la schimbarea valorilor uzuale dintr-o societate. Compasiunea, sinceritatea, întrajutorarea, prietenia, înţelepciunea, toleranţa sau dragostea devin inutile în societatea de tip capitalist care se bazează pe competitivitate, minciună, furt, delapidare, şmecherie, monopol, distrugere şi profit.
Oamenii primesc valoare prin ceea ce deţin şi nu prin ceea ce fac. Iar proprietatea este mărită nu prin acţiuni nobile ci prin exploatarea injustă a resurselor naturale şi umane.
Anarhismul propune o societate bazată pe libera asociere, abolirea statului şi a banilor. O societate în care omul să găseasca bucurie şi însemnătate în munca pe care o depune. O societate în care spiritul revoluţionar şi critic să triumfe şi să fie apreciat. O societate în care nu voi stăpâni şi nu mă voi lăsa stăpânit.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede, in articolul 19, faptul ca "orice persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea de a sustine propriile opinii, fara interferente, libertatea de a cauta, primi si raspandi informatii si idei prin orice mijloace si fara frontiere".

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr.2, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950 (publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994), in articolul 10, prevede:
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Constitutia Romaniei, in articolul 30 proclama: "Libertatea de exprimare"
(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Zi de zi ,noapte de noapte

ne rugam lui DUMNEZEU

Pentru-a tarii libertate

pentru viitorul sau;

TOT CE ESTE RAU SA PIARA

SA SCHIMBAM al vietii rost

Si pe vatra milenara

Sa reedevenim ce-am fost...

SINDICATUL-CEL MAI PUTERNIC GRUP DE PRESIUNE ASUPRA GUVERNANTILOR !

Grupurile de presiune fac parte din structura vieţii politice alături de partidele politice şi sunt indispensabile funcţionării structurii vieţii politice, instituind un nou sistem de reprezentare diferit de reprezentarea clasică realizată prin intermediul partidelor. Aceste grupuri nu sunt de dată recent astfel că în orice societate interesele particulare au avut tendinţa de asociere în vederea obţinerii unor beneficii din partea celor aflaţi la guvernare şi este în natura lucrurilor ca oamenii să încerce să facă presiuni asupra autorităţilor.
Deşi realitatea istorică a grupurilor de presiune este mult mai veche decât cea a partidelor, recunoaşterea acestora ca elemente esenţiale ale structurii politice a statelor este relativ recenta cel puţin în Europa.

Mişcarea socială poate fi definită ca fiind încercarea colectivă de a promova un interes comun sau de a atinge un scop comun prin acţiune colectivă, în afara sferei instituţiilor existente. Unele mişcări pot număra milioane de oameni, altele au dimensiuni reduse; unele îşi desfăşoară activitatea într-un cadru legal, altele sunt grupuri ilegale sau conspirative. Scopurile şi mijloacele folosite de aceste mişcări pentru atingerea acestora cunosc o mare varietate, putând merge de la simpla publicitate până la presiunea morală şi chiar violenţa fizică. Spre deosebire de instituţii, care sunt elemente stabile şi permanente ale societăţii, mişcările sociale sunt foarte dinamice şi au o durată de viaţă variabilă.

William Godwin (n. 1756 - d. 1836) a fost un jurnalist, filosof politic şi prozator englezANARHIST-teoretician

Godwin este considerat ca fiind unul dintre precursorii cei mai importanţi ai gândirii ANARHISTE şi utilitariste. Soţ al scriitoare feministe

Anarhia Romania

Artistic Communism

originar

Hai ca se poate!

Despre anarhie

anarhic.blogspot.com

Primejdia Alba Iulia

Numai impreuna putem fi puternici, numai impreuna vom invinge!

ORDINEA SI ORGANIZAREA NASCUTE DIN LIBERTATE

Anarhistii promoveaza organizarea. Aceasta nu intra in conflict cu libertatea. Din contra, libertatea nu poate exista in afara societatii organizate.

George Barett, in Objections to Anarchism, spune: “Pentru a obtine totul de la viata trebuie sa cooperam, si ca sa cooperam trebuie sa facem intelegeri cu alti oameni. Dar sa spui ca intelegerile inseamna o limitare a libertatii este clar o absurditate. Din contra, ele sint o exercitare a libertatii noastre.

Anarhismul reprezintă un concept ce descrie anumite doctrine şi atitudini a căror trăsătură principală este convingerea că guvernul este atât inutil cât şi vătămător. Ca doctrină, anarhismul a început să se constituie în deceniul 5 al secolului 19, având un caracter eclectic şi cunoscând diferite variante. În doctrina anarhismului se întâlnesc ca surse de inspiraţie: dialectica hegeliană, filosofia lui Fichte, teoria dreptului natural, teoria contractualistă a statului, unele idei ale socialismului utopic.
Derivat din rădăcina grecească cu semnificaţie „fără reguli”, conceptele anarhist, anarhism şi anarhie sunt utilizate pentru a exprima atât aprobarea cât şi dezaprobarea.

Anarhismul reprezintă în primul rând neîncrederea faţă de orice fel de putere o filosofie a nesupunerii. Mihail Bakunin, un anarhist rus implicat în revoluţia de la 1848, de la Paris, apoi în comuna insurecţională de la Lyon, în 1870, afirma că „orice putere, oricât de revoluţionară ar fi, va ajunge să trădeze poporul şi va dori să eternizeze”.
Termenul anarhism (din lb. greacă: a, „fără”, şi arche, „putere”, comandă) desemnează o doctrină politică favorabilă slăbirii statului şi eliminării oricărei forme de constrângere organizată. H.D.Thoreau (1817-1862), „cel mai bun guvern este acela care guvernează cel mai puţin”. Anarhia vizează libera dezvoltare a individului, prin stabilirea unei societăţi fără stăpâni.
Principiile anarhismului sunt greu de de sintetizat, teoreticienii săi fiind puternic marcaţi de individualism şi prea puţin de coerenţă. Pe scurt, putem afirma că elementele de bază ale anarhismului sunt:
- critica autorităţii: aceasta violează atât principiul egalităţii cât şi al libertăţii şi trebuie respinsă, indiferent dacă este reprezentată de stat, de biserică sau de profesorul de şcoală;
- ordinea anarhistă: anarhismul nu înseamnă distrugere ci dimpotrivă instituirea unei ordini bazată pe micile comunităţi, pe federalism, pe mutualism şi cooperare;
- bazele morale ale comunităţii anarhiste: dincolo de principii administrative ceea ce va asigura succesul societăţii anarhiste sunt valorile morale, aplicarea legii naturale;
- libertatea în interiorul societăţii: anarhiştii susţin libertatea, fără a subscrie însă la noţiunea religioasă sau filosofică de voinţă liberă; este libertatea faţă de coerciţie şi opresiune şi libertatea faţă de inegalităţi şi sărăcie;
- ordinea fără dependenţă;
- individualismul este o caracteristică specifică tuturor anarhiştilor, chiar dacă mulţi dintre ei îi adaugă cooperarea ca principiu societal obligatoriu.

În jurul anarhistului s-a creat o adevărată mitologie populară în centrul căreia se află violenţa, distrugerea, haosul. Toate aceste atribute cu o încărcătură simbolică negativă, foarte prezente la nivelul cunoaşterii comune, sunt de natură să îngreuneze studiul ideilor anarhiste şi cu atât mai mult adoptarea anarhismului ca şi convingere. Cei mai tentaţi să se apropie de o doctrină percepută ca fiind a violenţei şi radicalismului sunt deseori indivizi izolaţi, cu probleme psihologice şi de comportament, care nu fac altceva decât să închidă, prin manifestările lor, un adevărat cerc vicios al percepţiilor, confirmând prejudecăţile sociale despre anarhism şi anarhişti.
Bertrand Russel spunea că, „în concepţia populară, anarhistul este o persoană care aruncă bombe şi comite ultraje de neimaginat, fie pentru că este mai mult sau mai puţin bolnav mintal, fie pentru că foloseşte opiniile politice extreme ca o mască pentru înclinaţiile sale criminale”.
Imaginea anarhistului a devenit în timp imaginea anarhismului.

Violenţa individuală a devenit principala caracteristică a unei teorii care, de cele mai multe ori este o exaltare a raţionalităţii şi a moralităţii din om. Nu este foarte dificil să considerăm felul în care anarhistul a fost asociat violenţei în perioada „propagandei prin fapte”, perioadă de mari tulburări politice şi sociale. Reprezentările negative existente la nivelul opiniei publice sunt alimentate şi recreate în permanenţă de către mijloacele de informare în masă: „anarahiştii poartă steaguri negre, feţele le sunt acoperite cu cagule şi sunt înarmaţi cu drugi de fier”.
Efectul de halou care face ca imaginea unor indivizi violenţi, a unor persoane declasate sa se răsfrângă asupra ideii anarhiste în întregime, este dublat de un alt fenomen, acela al asimilării greşite a anarhismului cu alte doctrine, idei sau mişcări: ceea ce se întâmpla în secolul XIX când anarhismul era în mod frecvent asociat cu socialismul sau comunismul se repetă astăzi, acesta fiind legat, cel puţin în programele de ştiri de lupta antiglobalizare. Pentru reporterii de ştiri, „anarhişti” a devenit sintagma cel mai des folosită atunci când se vorbeşte despre un protest (eventual violent) antiglobalizare. Rebelul dement este poate cea mai răspândită imagine a anarhismului. Un alt stereotip, mai puţin întâlnit este cel al anarhistului non-violent, al sfântului. Sau cel a doctrinarului fanatic a cărui inflexibilitate îl conduce la autodistrugere sau cel puţin la eşec. Mai întâlnim imaginea anarhistului aplecat asupra mesei de scris, lucrând la o critică raţională a societăţii, căutând calea ideală pentru eliminarea tarelor care viciază relaţiile dintre oameni.

Trecutul anarhist
Anarhismul a apărut ca reacţie la marile schimbări sociale care au afectat Europa secolului XIX. Ideile gânditorilor anarhişti au fost agreate de milioane de oameni către finele secolului XIX şi până astăzi continuă să influenţeze o serie întreagă de alte doctrine şi gânditori.
În Anglia, tradiţia anarhistă datează din vremea filosofului calvinist şi raţionalist, William Godwin (1756-1836), care afirmă: „orice guvern reprezintă un rău, reprezintă abdicarea propriei noastre judecăţi şi a conştiinţei noastre”. Acesta continuă, „Societatea s-a născut din nevoile noastre, Statul – din răutăţile noastre. Societate este un bun, Statul cel mult un rău necesar”. Pentru a fi viabilă, societatea trebuie secţionată la infinit, deoarece moderaţia şi echitatea, cheile fericirii omului raţional, nu pot fi păstrate decât într-un cerc limitat. Statul nu trebuie şă-si păstreze decât două atribute: justiţia (aplicată de un juriu ale cărui decizii vor releva doar raţiunea, în absenţa oricărui cod) şi apărarea.
Pierre Joseph Proudhon (1809-1864) consideră anarhia posibilă cu condiţia ca societatea să fie organizată de jos în sus, ca poporul să deţină în permanenţă totalitatea puterii. În acelaşi timp el respinge democraţia reprezentativă (care deposedează poporul de suveranitate) şi socialismul statal (care transferă statului administrarea societăţii). În egală măsură se ridică împotriva proprietăţii private a liberalilor (care permite celor puternici să-i exploateze pe cei slabi), cât şi împotriva proprietăţii colective a comuniştilor (care permite celor slabi să-i exploateze pe cei puternici). Proudhon condamnă doar o formă de proprietate: cea a trântorilor şi cea a rentierilor. El acceptă moştenirea pe care o consideră necesară păstrării familiei, pe care o apără. El concepe anarhia ca victorie a economicului asupra politicului: „Atelierul va înlocui Guvernul”. Anarhia presupune triumful dreptăţii, prin formarea comunelor, asociaţiilor agricole şi industriale. Cetăţenii vor face schimb reciproc de servicii. În plan politic, anarhistul Proudhon este anti-stat şi anti-unitar; preconizează formarea federaţiilor, mai exact, grupuri variabile prin antura şi obiectul lor.
Pentru început anarhismul a fost asimilat socialismului în lupta sa pentru drepturile clasei muncitoare. De abia odată cu primul război mondial şi revoluţia bolşevică anarhismula a fost definitiv disociat de marxism. După 1918, atât mişcarea cât şi teoria anarhistă au decăzut atât în faţa socialismului cât şi a naţionalismului fascist. Mai departe, într-un stat în care a devenit „totalitar”, anarhismul a devenit odată în plus irelevant.

Anarhism, violenţă şi non-violenţă
Anarhismul ezită în privinţa mijloacelor care permit răsturnarea ordinii sociale.
Mihail Bakunin (1814-1876) preconiza un colectivism născut din distrugerea violentă a proprietăţii şi a statului. Acesta se teme ca şi Proudhon de apariţia „birocraţiei roşii” şi preconiza formarea liberă a asociaţiilor autoadministrate.
Anarho-sindicalismul, curent născut la finele secolului 19 prin care se afirmă în mişcarea sindicală influenţa ideologiei, politicii şi taticii anarhismului. A fost răspândit mai ales în Franţa, Italia, Spania, Elveţia, Portugalia şi în unele ţări ale Americii latine. Condamnând lupta politică, preconizată de Internaţionala a II-a, ca reformism parlamentar, ca fiind o formă mascată a colaborării de clasă, care nu poate duce la eliberarea proletariatului, Georges Sorel recomandă tactica violenţei, sub forma principală a grevei economice generale. Emile Pouget socotea că muncitorii trebuie pregătiţi pentru a conduce producţia după principii noi. Mijloacele politice nefiind adecvate, numai prin luptă economică va putea fi înfăptuită revoluţia socială, care va duce la dispariţia statului şi la înlocuirea acestuia printr-un federalism economic, descentralizat, la baza căruia va sta „grupa de producţie sau sindicatul”.
La Congresul de la Londra (1896) al Internaţionalei a II-a anarhiştii sunt excluşi, aceştia trecând astfel de la acţiunea sindicală la acţiunea directă. Fernand Pelloutier1 determină adoptarea principiului grevei generale.
Acţiunea directă constă în exersarea unei presiuni direct asupra şefilor de fabrici, fără a mai recurge la acţiunea politică şi parlamentară. Principalele pârghii ale acţiunii directe sunt: - - boicotul, care presupune ţinerea la distanţă a unui produs sau persoană şi,
- marca (eticheta), termen care dimpotrivă, constă în invitarea muncitorilor la a se aproviziona de la fabricile recomandate de sindicat.
- sabotajul – deteriorarea voluntară a unui utilaj sau defecţiunea voluntară în timpul lucrului,
- greva generală, având ca scop exproprierea în folosul societăţii a mijloacelor de producţie şi ducând la înlocuirea statului burghez cu „federaţia consiliilor sindicatelor” este, în opinia anarho-sindicalismului, mijlocul unic şi hotărâtor de trecere la socialism. În felul acesta, supraapreciind potenţialul sindicalismului revoluţionar, anarho-sindicalismul opun sindicatele partidelor, neagă necesitatea dictaturii proletariatului şi a conducerii de către stat a producţiei în condiţiile socialismului.

La finele secolului XIX, anarhiştii şi nihiliştii ruşi influenţaţi îşi creează organe de presă influente. Se multiplică atentatele teroriste; bombele lui Ravachol pe bulevardul Saint-Germain şi în strada primului ministru spaniol Canovas del Castillo (1897), a Elisabetei de Austria (1898), a regelui Umberto I al Italiei (1900), a preşedintelui republican american Mac Kinley (1901) etc. fervoarea antireligioasă a multor anarhişti îi determină pe unii dintre ei să profaneze edificii religioase, mai ales în timpul revoltei anarhiste de la Barcelona (1909) sau să fure obiecte de cult cum făcea Marius Jacob, şeful unei bande franceze.
În paralel, anarhiştii încearcă să transforme comportamentele prin educaţie. Anarhistul paul Robin (1837-1912), fondator al Ligii pentru Regenerare umană, conduce un orfelinat de lângă Paris, unde încearcă să repare efectele copilăriei nefericite prin afecţiune, viaţă în aer liber şi o instrucţie solidă. În 1897 apare Liga pentru o educaţie anarhică.
Caracteristici
Printre caracteristicile generale ale doctrinei anarhismului se pot menţiona:
- individualismul subiectivist şi voluntarismul, exprimate în exaltarea autonomiei voinţei individuale, în opunerea „contractului liber consimţit” contractului social, a asociaţiei societăţii, federalismului organizării statale;
- negarea sau ignorarea legilor sociale obiective;
- atitudinea ostil-negativă faţă de orice autoritate, putere, stat ca şi faţă de orice organizaţie politică;
- neînţelegerea rolului marii producţii şi apărarea proprietăţii private;
- apologia spontaneităţii revoluţionare, revendicarea revoluţiei imediate şi a nimicirii imediate a statului şi promovarea tacticii „acţiunii directe”.

Influenţa culturală a anarhiştilor rămâne importantă până în zilele noastre. Pictorii Camille Pissarro, Paul Signac, Van Dongen, scriitorul Gerhardt Hauptmann (premiul Nobel, 1912), Tolstoi, care l-a încurajat pe tânărul Gandhi în strategia non-violenţei subversive, Oscar Wilde etc, toţi au suferit influenţa anarhistă.
Două războaie mondiale şi apoi creşterea birocratizării democraţiilor, apariţia şi dezvoltarea statului bunăstării sociale, au fost tot atâtea semnale că anarhismul nu îşi mai poate găsi locul printre ideologiile politice.
Anarhismul a fost adesea criticat când ca purtător de efecte perverse – „Anarhia duce întotdeauna la guvernul absolut”(Napoleon I), când ca utopie – (Unde nu există stăpân , toţi sunt stăpâni; unde toţi sunt stăpâni, fiecare este sclav)(Bossuet), când ca fiind regresiv – „Spiritul unui anarhist, dacă acesta este drept, înzestrat şi consecvent cu sine însuşi, va ajunge rapid să înţeleagă şi să-şi dorească starea naturală. Cred că este, pentru el, pentru doctrina lui un moment destul de dur” (Charles Maurras, 1984)

GRAFITTI - ilegalitate ANARHISTA

Poliţia propune organizarea unor întâlniri cu elevii în şcoli, pe tema "grafitti"

Pentru a-i putea prinde pe cei care umplu zidurile oraşelor cu grafitti, poliţia a întocmit un catalog cu diverse desene ale acestora, pentru a-i identifica mai uşor pe tineri.

Graffiti o rezistenta extrema - anarhism

Multi autori, ca si Ferrell(1993) au interpretat natura de protest a graffiti- ului ca rezistenta anarhista. Graffiti- ul poate fi vazut ca un tip de opozitie expresiva impotriva autoritatii. Desi fiecare graffiti contine un mesaj complex in sine, simplu, presupune implicit ca se opune autoritatii. Ferrell evidentiaza aspectele diferite ale graffiti- ului care le defineste ca un tip de anarhism; argumenteaza ca graffiti- ul poate fi considerat anarhism datorita "fluxului de adrenalina" care se manifesta la acesti tineri in timp ce fac aceste actiuni.. "Fluxul de adrenalia"- este creat in timp ce artistul desavarseste actiunea - momentul placerii care apare la imbinarea artei si actiunii ilegale - semnifica o rezistenta impotriva autoritatii, o rezistenta care se manifesta la fel de mult din adancul stomacului pana in cap.

Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech (cunoscut ca Salvador Dali), pictor si gravor spaniol, cel mai de seama reprezentant al curentului suprarealist in arta. Gratie operei sale, dar si aparitiilor excentrice si megalomaniei sale, Dali a devenit o celebritate mondiala.

DADAISMUL SI SUPRAREALISMUL - curente artistice ANARHISTE

Dadaismul
Curent cultural si artistic neconformist si anarhic indreptat impotriva rutinei in viata, gandire si arta, dezvoltat plenar intre 1916 si 1923 , aparut in Zürich la 6 februarie 1916 initiat de poetul de origine romana Tridtan Tzara, caruia i s-au alaturat, la inceput, scriitorii Hugo Ball si Richard Hülsenbeck si artistul plastic Hans(Jeans) Arp, apoi pictori ca: romanul Marcel Iancu, F. Picabia, m. Duchamp(S.U.A.), M. Erust, K. Schwietters(Germania), etc.. Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez si expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul(cf. T.Tzara, La premiẻre aventure celeste de M. Antipyrine,1916 si manifestele ”Dada”I-VII) cultiva arbitrariul total, neprevazutul, abolirea formelor constituite, provocand dezordinea si stupoarea si prin organizarea unor spectacole de scandal indreptate impotriva artei, gustului estetic, moralei traditionale, programatic puse sub semnul intrebarii. ”Dada”, reprezentand extrema limita a divortului dintre gandire si expresie, contrazice totul, neaga totul, ridicand nihilismul si mistificarea la rangul de principii supreme.

Fuck Cuts, London students protest against fees and cuts, 24 November 2010

foto: taierile de salarii condamnate in Marea Britanie

Suprarealismul

Curent artistic si literar de avangarda care proclama o totala libertate de expresie, intemeiat de Andre Breton (1896-1966) si dezvoltat mai ales in deceniile trei si patru ale secolului trecut(cu aspecte si prelungiri ulterioare).

Primul care a utilizat termenul intr-o acceptie legata de creatia artistica a fost G.Apollinaire in Les Mamelles de Tiresias, subintitulata ”drama suprarealista”(reprezentata in 1916). Inceputurile miscarii se leaga de grupul( nonconformist,anarhist si de evident protest antiburghez) de la revista pariziana ”Litterature” (1919) condusa de A.Breton, L. Aragon si Ph. Soupault, care – reclamandu-se de la tutela artistica a lui Rimbaud, Lautreamont si Mallarme – capteaza tot mai mult din indrazneala spiritului innoitor si agresiv al dadaismului(mai ales dupa ce in 1919, acesta isi mutase centrul de manifestare de la Zürich la Paris). De altfel, atat in revista ”Literatura”(unde Breton publica, in colaborare cu Soupault, ”Campurile magnetice”, primul text specific suprarealist), cat si in alte reviste, textele dadaiste alterneaza cu cele ale noii orientari ce avea sa se numeasca apoi suprarealism. Sunt doua miscari apropiate, avand scriitori comuni, dar alianta nu va dura.Unul dintre cei mai mari pictori suprarealisti a fost spaniolul Salvador Dali.

SI Serviciul Roman de Informatii URMARESTE INDEAPROAPE activitatea anarhistilor din ROMANIA,inclusiv pe mine, ce fac, unde ma duc,telefonul,care este public,e-mail-ul,blogurile mele,participarea mea la actiuni anarhiste.

Un raport S.R.I. asupra anarhismului nu ignoră complet îndelungata tradiţie a anarho-sindicalismului românesc, un capitol pe cât de abundent în conţinut, pe cât de fascinant, chiar şi numai pe parcursul anilor '90 ai secolului trecut. Un Miron Mitrea,cu FRATIA si Sindicatul Soferilor,Miron Cozma, sau Romeo Beja,liderii minerilor, spre exemplu, ar fi uimiti să afle că faptele lor de răzvrătire împotriva legilor si a puterii din Piaţa Universităţii, din Piaţa Victoriei, sau de la Costeşti şi Stoeneşti, le sunt cunoscute şi înscrise la loc de cinste în Cartea de Aur a anarhismului român...dar si in arhivele SRI.Sa nu uitam actiunile de urmarire si arestare din timpul summitului NATO desfasurat la Bucuresti,avand ca scop anihilarea oricarui protest anarhist anti-NATO.

Trebuie deci ca cineva să bage de seamă spre respectuoasă amintire această ATENTIE speciala a istoricilor de serviciu de la S.R.I.. Anarho-sindicalismul românesc trebuie păstrat viu în memoria tuturor, el face parte din istoria română şi chiar europeană, şi nu trebuie să ne ruşinăm de el!

ASCULTAREA TELEFOANELOR MOBILE a devenit un fapt obisnuit in Romania -TOTI suntem interceptati !

In primul rand nu trebuie sa ne lasam amagiti de ideea ca doar cei care au gresit cu ceva impotriva legii, elementele criminale sau teroristii ar trebui sa se teama de aceste interceptari. Categoriile vizate sunt mult mai largi si implica subiecti care devin interesanti prin prisma preocuparilor lor in viata publica, economica sau politica. De exemplu toti cei care intr-un fel sau altul protesteaza impotriva politicilor oficiale se pot trezi ascultati si monitorizati. In SUA, printre cuvintele cheie care declanseaza monitorizarea convorbirii se afla si "Greenpeace", "Amnesty International",anarchy" sau "human rights". Deci daca faceti parte dintr-o organizatie umanitara sau ecologista, puteti fi interceptat fiindca incomodati pe cei de la putere sau chiar serviciile secrete, pentru ca se stie bine ca in general exista multe incompatibilitati intre un serviciu secret si apararea libertatii si a drepturilor omului. Totodata exista marturii indubitabile despre cum diversi ziaristi sunt ascultati, chiar fara sa fie anchetati in nici un fel, doar fiindca scriu despre subiecte sensibile.

Alte motive pentru care cineva poate fi interceptat se afla in sfera politicului...de exemplu un om public,in special din opozitie, dar si din cercul puterii(pentru santaj) despre care se afla ca are o amanta, poate fi foarte usor santajat de diverse grupuri de interese, in special cele care au influenta si asupra serviciilor secrete. Mai periculos inca, in sfera economicului daca se intercepteaza convorbiri private se pot afla astfel informatii economice confidentiale, planuri pentru bursa, tinte de licitatie pentru diverse contracte, etc. Aceste informatii sunt printre principalele arme cu care se pot da "tepe" sau "tunuri" economice, in care sa fie implicate sume imense de bani.

ROMANIA LIBERA !

Coduri juridice

SI HACKERII SUNT ANARHISTI

Un pusti de 18 ani,hacker, a spart pagina de internet a Inspectoratului Scolar Judetean Timis, dar a fost prins de politisti.
Este vorba de un tanar din Gottlob, elev la Liceul din Lovrin.

In urma cu cateva luni, acesta a reusit sa patrunda in site-ul ISJ unde a postat cateva mesaje obscene,de protest(muie BASESCU,muie BOC).

Cazul a fost preluat de politistii de la Crima Organizata care au facut cercetari. In cele din urma au reusit sa afle cine este autorul operatiunii.

Hacker-ul opera de la calculatorul de acasa din Gottlob.

Dimineata,mascatii l-au saltat si l-au dus la audieri. Risca ani buni de inchisoare pentru accesarea ilegala de pagini de internet.

ECO-ANARHISM

Steagul verde şi negru al anarhismului cu tendinţe ecologice

Eco-anarhismul pretinde că mici sate ecologice (cu nu mai mult de câteva sute de locuitori) sunt un mod de organizare preferabil faţă de cel al civilizaţiei actuale, şi că infrastructura şi sistemele politice ar trebui reorganizate pentru a putea asigura crearea lor. Eco-anarhiştii afirmă că organizaţiile sociale trebuie proiectate pentru a funcţiona în armonie cu forţele naturii, mai degrabă decât împotriva lor.

Ceea ce diferenţiază eco-anarhismul de ANARHISMUL clasic este importanţa pe care eco-anarhismul o dă satului ecologic şi capitalului său social.

Mircea Toma,anarhist declarat, este si un eco-anarhist ,militant activ la Rezervatia "Delta Dunarii" si "Salvati Vama Veche" dar si pentru libertatea de expresie,opunandu-se cenzurii si discriminarii..Prin "Indymedia" si "Aqvarius" este organizatorul a cel putin doua manifestatii anarhiste in Capitala.Organizatii care sprijina anarhismul in Romania:

“Asociaţia Aqvarius, Asociaţia Centrul pentru Artă Media şi Acţiune Socială (CAMAS cunoscuta şi sub denumirea Contra-Doxa), Reţeaua UNITED for Intercultural Action, Indymedia România, grupului H.ARTA, Ladyfest România, Asociaţia Cultura Păcii, Asociaţia Romani Criss, Agenţia de Monitorizare a Presei. Asociaţia Cultura Păcii face parte din European Network Against Racism şi din reţeaua UNITED for Intercultural Action.

Francezul Benoite Vitse, anarhist si director in Romania la Ateneul Tătăraşi din Iaşi, e om de bază în mişcarea anarhistă din România si bineinteles urmarit indeaproape de politie si SRI. Trebuie menţionat faptul că Benoite Vitse a regizat “Evangheliştii” o piesă de teatru anarhista, scrisă de Alina Mungiu Pippidi,preşedinte S.A.R (Societatea Academică din România).

MIRCEA TOMA- jurnalist,doctor in psihologie,UN ANARHIST CONTROVERSAT

ORTODOX.RO