ROMANIAN ANTI-PRESIDENT BASESCU PROTEST

Omul are o întreita libertate: cea publică (exprimată prin drepturile politice şi cetăţeneşti), cea privată (exprimată prin drepturile civile şi economice) – şi, în fine, libertatea ca transcendenţă, ca aptitudine de a nu locui închis într-o singură lume, de a se putea retrage din lumea privată în cea publică şi invers. Din perspectiva asta, spaţiul public funcţionează ca o transcendenţă pentru cel privat, şi reciproc.

Tocmai această capacitate de a se mişca dintr-o lume în cealaltă face ca cele două lumi specifice omului să fie lumi deschise: dacă spaţiul public devine limitativ şi constrângător, individul poate „evada” în spaţiul privat, de unde să exercite presiuni pentru ca respectivele limite şi constrângeri publice să fie înlăturate; la fel, dacă spaţiul privat devine limitativ şi constrângător, individul se poate retrage în spaţiul public pentru a forţa de acolo anularea limitelor şi constrângerilor private.

ACEASTA ESTE LUMEA IN CARE TRAIM -This is the road to hell

AU PUS BORFASII MANA PE PUTERE

Au pus borfasii mâna pe putere,
O hoarda criminala si spurcata.
Popor român, ca România piere,
Comoditatea ta e vinovata.

Au pus borfasii mâna pe putere,
Cloaca de-abjecte lipitori livide.
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide.

Au pus borfasii mâna pe putere,
Adunatura cu purtari cupide.
Nu contempla când România piere,
Popor, la arme, nu te sinucide!

Au pus borfasii mâna pe putere,
Si tara noastra-acum e colonie,
Popor român, când România piere,
Refuza sa platesti borfasilor simbrie.

Au pus borfasii mâna pe putere,
Marea finanta va distruge Terra.
Popoare, puneti mâna pe junghere!
Bogatii fac ravagii ca holera.

PD-L la galeata cu gunoi!

Miscarea Populara a PD-L !?

este miscarea basista a masinii de furat bani

BASESCU regreta al doilea mandat,NOI il regretam si pe PRIMUL

Băsescu le-a mărturisit râzând tinerilor români din diaspora, reuniţi la tabăra de vară de la Sulina, că îi pare rău că a câştigat şi cel de-al doilea mandat de preşedinte.
După ce unul dintre participanţii la şcoala de vară a remarcat că legea fundamentală nu-i mai permite şefului statului să candideze pentru al treilea mandat, Băsescu a intervenit amuzat: “Să ştii că-mi pare rău că-l fac şi pe al doilea!”
Băsescu a mai declarat că este dispus să renunţe la o parte din mandatul său de preşedinte, în cazul în care Constituţia este revizuită, iar alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale – suprapuse.

PARADIGMA SCHIMBĂRII PRIN VIOLENŢĂ

Lumea stă pe un butoi cu pulbere de revolte sociale, ce riscă să explodeze pe masură ce drepturile omului sînt erodate de criza economică, a avertizat organizaţia Amnesty International, încă din 2009. "Există din ce în ce mai multe semne de neliniste politică şi violenţă in proteste, care se adaugă insecurităţii globale ce există deja din cauza conflictelor pe care comunitatea internaţională pare incapabilă sau nu vrea să le rezolve. Cu alte cuvinte, stăm pe un butoi cu pulbere de inegalitate, nedreptate şi insecuritate, şi este pe punctul de a exploda", arăta şefa Amnesty, Irene Khan.

majoritatea studentilor sunt ANARHISTI
Prof. Chomsky, nu sunteţi doar unul dintre cei mai citaţi oameni din lume. Sunteti de asemenea, de 45 de ani – şi activist politic. Atunci când cineva se uită la viata politica de astăzi, trebuie întrebat: pot realiza “intelectualii” ca dvs. ceva?

Noam Chomsky: Cum poţi întreba asa ceva?

Zeit Campus: Există războiul din Afganistan; lumea suferă din cauza crizei economice; decalajul social devine din ce în ce mai mare.

Chomsky: Problema este simplă. Majoritatea intelectualilor sunt slujitori ai puterii sau consilieri ai guvernelor. Se numesc experţi, au căutat prestigiu de secole, nu doar astăzi. Cu toate acestea, fiecare societate are intelectualii critici aflati pe margine. Ambele tipuri au influenţă: slujitorii puterii şi disidenţii.

Zeit Campus: Suntem încă sceptici. Ce aţi schimbat în ultimii 45 ani?

Chomsky: Personal nu am schimbat nimic. Am fost parte dintr-o mişcare şi această mişcare a realizat multe lucruri. Lumea de astăzi este fundamental diferită de lumea de acum 45 de ani. Acţiunile pentru drepturile civile, drepturile omului, drepturile femeii şi protecţia mediului, rezistenţa împotriva asupririi şi a violenţei, au influenţat în mod substanţial lumea. Nu înţeleg cum poţi sustine că nimic nu s-a schimbat.

Zeit Campus: Credeţi că lumea este mai bună astăzi decât era în urmă cu 40 sau 50 de ani?

Chomsky: Desigur! Plimbă-te de-a lungul campusului, aici, la Massachusetts Institute of Technology. Jumătate din studenţi sunt femei; o treime aparţin minorităţilor etnice. Oamenii sunt îmbrăcaţi mult mai lejer şi sunt implicaţi în tot felul de lucruri. Acest loc era foarte diferit atunci când am venit eu aici, acum 50 de ani. Atunci vedeai barbaţi de culoare albă, îmbrăcaţi formal si interesaţi doar de propria lor muncă. Poţi vedea aceeaşi dezvoltare în Germania şi în întreaga lume.

Zeit Campus: Dar sunt studenţii activ politic? Generaţiei de astăzi ii este deseori reproşat ca este dezinteresată de lume.

Chomsky: Cred că acest reproş este fals. Perioada de politizare ridicată la universităţi a fost foarte scurtă: 1968 – 1970. Înainte de asta, studenţii erau apolitici. Luaţi în considerare războiul din Vietnam, una dintre cele mai mari crime de la al Doilea Război Mondial încoace. Patru sau cinci ani au trecut până când o anumită formă de protest fata de razboi, a devenit vizibilă în Statele Unite. Aceasta s-a atenuat rapid în anii 1970. Atmosfera era foarte diferită înainte de războiul din Irak. Din câte ştiu, razboiul din Irak a fost primul război din istorie în care au existat demonstraţii înainte de a începe. Studenţii mei au pierdut cursurile pentru a demonstra. Asta nu s-ar fi întâmplat acum 50 de ani. Protestele nu au impiedicat razboiul,dar l-au limitat. Statele Unite nu a fost niciodată în stare să facă în Irak, măcar o parte din ceea ce a făcut în Vietnam.

Zeit Campus: Au fost acele proteste un foc scurt?

Chomsky: Nu. Politizarea, astăzi, este mult mai ridicată decât în 1950. Sunt forme de activism durabile care au permis câştigarea multora din luptele noastre. De exemplu, a existat un progres continuu în drepturile femeilor. Dacă aş fi întrebat-o pe bunica mea dacă ea a fost asuprită, ea nu ar fi ştiut despre ce vorbesc. Mama mea mi-a spus: “Eu sunt asuprită însă nu ştiu ce să fac!” Fiica mea, mi-a spus, după o astfel de întrebare: “Lumea noastră este mai umană!”

Zeit Campus: Credeţi în progresul istoric?

Chomsky: Progresul este lent însă dramatic, în intervale lungi de timp. Gândiţi-vă la abolirea sclaviei sau la evoluţia libertăţii de exprimare . Drepturile, nu sunt pur şi simplu dăruite. Poporul şi-a unit forţele şi astfel au fost câştigate. Totuşi, progresul nu este o dezvoltare liniară. Există, de asemenea, momente de regres.

Zeit Campus: Dacă există momente de progres şi momente ale paşilor înapoi, va fi mai bine lumea peste 50 de ani fata de cum este în prezent?

Chomsky: Ce va fi peste 50 de ani depinde foarte mult de ceea ce face tânăra generaţie azi. Două mari pericole ameninţă existenţa lumii: modul in care ne raportam la mediul inconjurator şi pericolul care porneşte de la armele nucleare. Dacă noi nu începem sa protejăm mediul, cu mai multa vigoare, am putea ajunge împotmoliţi într-o criză ecologică gravă peste 50 de ani, să nu mai vorbim de riscurile armelor nucleare. Catastrofa teribilă de la Fukushima ne aminteşte de faptul că utilizarea non-militară a energiei nucleare este plină de riscuri extreme. Nu putem ignora acest lucru sub nicio formă!

Zeit Campus: În 60 ani, studenţii de astăzi vor fi la fel de în vârstă ca dvs. Ce trebuie să facă ei ca să privească în urma, la viaţa lor, cu satisfacţie?

Chomsky: Fireşte, ar putea spune ca au trăit mulţumiţi cu prietenii, copiii, etc. Dar pentru a duce cu adevărat o viaţă împlinită, ar trebui să recunoască problemele şi să contribuie la rezolvarea acestora. Dacă nu vor putea privi înapoi la 80 de ani, spunand: “Am realizat ceva,!”, atunci viaţa lor nu va fi fost împlinită.

Zeit Campus: La 82 de ani, sunteţi mulţumit cu ceea ce aţi realizat?

Chomsky: A fi mulţumit este imposibil. Viaţa mea are prea multe dimensiuni: familie, profesie, politică şi multe altele. În unele domenii sunt mulţumit, dar nu şi în altele. Problemele acestei lumi sunt destul de grave. Inegalitatea în SUA este la nivelul anilor 1920 şi economia încă mai are o influenţă extraordinară în societatea noastră. Nu pot fi multumit!

Zeit Campus: Un angajament politic ca al dvs. este rar printre cercetători. Sunteţi furios uneori pe “slujitori puterii ” sau pe colegii profesori, care se concentreze doar pe munca lor academică?

Chomsky: Consider că este imoral să fii un susţinător al unui sistem. Totuşi, asta nu înseamnă că eu nu sunt furios. Oamenii de ştiinţă, ca atare, nu au perspective politice mai profunde decât alte persoane şi nu sunt din punct de vedere moral superior altora. Dar sunt obligaţi să ajute politicienii să găsească adevărul.

Zeit Campus: Sună ca şi cum deveniţi din ce mai moderat odata cu vârsta înaintată.

Chomsky: Nu, opiniile şi atitudinile mele nu s-au schimbat în cursul deceniilor. Eu încă mai cred în ceea ce am crezut ca adolescent.

Zeit Campus: Este bine să credeţi în continuare în ceea ce aţi crezut cu aproape 70 de ani în urmă?

Chomsky: Da, atunci când principii fundamentale sunt implicate. Desigur, am schimbat unele opinii in legătură cu multe chestiuni, însă, idealurile mele au ramas aceleasi!

Zeit Campus: Adesea spuneţi că sunteţi un anarhist. Ce doriţi să spuneţi prin asta?

Chomsky: Anarhiştii încercă să identifice structurile puterii. Ei cer puterii să se justifice. Această justificare nu reuşeşte de cele mai multe ori. Apoi, anarhiştii încearcă demascarea şi luarea in stapanire a acelor structurilor, indiferent dacă acestea implică familiile patriarhale, un sistem internaţional mafiot sau tiraniile private ale economiei, corporaţia.

Zeit Campus: Care a fost experienţa cheie in urma careia ati devenit anarhist?

Chomsky: Nu a fost nici una. Când aveam doisprezece ani, am început să merg la librăriile second hand. Multe dintre acestea erau conduse de anarhişti veniţi din Spania. Prin urmare, mi s-a părut foarte normal pentru mine sa fiu un anarhist.

Zeit Campus: Ar trebui ca toţi studenţii să devină anarhişti?

Chomsky: Da. Studenţii ar trebui să provoace autoritatea nelegitimă, alăturându-se tradiţiei anarhiste.

Zeit Campus: “Provocarea autorităţii ” – un liberal sau o persoană de stânga moderată ar putea accepta această invitaţie.

Chomsky: De îndată ce identifică, provocă şi depăşeşte autoritatea nelegitimă, el sau ea este un anarhist. Majoritatea oamenilor sunt anarhişti. Cum se numesc pe ei înşişi nu are importanţă pentru mine.

Zeit Campus: Cine sau ce trebuie să provoace generaţia de astăzi a studenţilor?

Chomsky: Această lume este plină de suferinţă, mizerie, violenţă şi catastrofe. Studenţii trebuie să decidă: ar trebui sa te ingrijoreze asta sau nu? Eu le spun: priviti in jur, analizati problemele, intreaba-te ce poţi să faci şi stabileşte-ti ceea ce e de facut!

ACTIUNEA DIRECTA ROMANA

MAINILE LOR SUNT IN BUZUNARELE VOASTRE !

Actiunea Directa Romana este un curent politic care se bazeaza pe conceptele originare ale ANARHISMULUI, intelese intr-o stransa legatura cu principiile democratiei. Aceasta noua stanga doreste sa-i uneasca sub forma unei Miscari Civice pe toti cei care respecta valorile socialismului, lupta pentru libertate si drepturile celor ce muncesc si militeaza impotriva exploatarii capitaliste, opresiunii politice, dictaturii, fascismului, discriminarii dar si impotriva distrugerii mediului inconjurator.

Vrem sa definim politicile unei Noi Stangi ca un proiect politic independent si de incredere, care sa contribuie la dezvoltarea alternativelor sociale si ecologice, la promovarea democratiei si solidaritatii. Aceasta alternativa inseamna schimbare, inseamna implicarea tinerei generatii in viata sociala si a tuturor celorlalte categorii care lupta pentru egalitate. Noi sustinem impreuna cu «Stanga Europeana» o noua viziune asupra Europei ca spatiu deschis solidaritatii, democratiei si pacii intre popoare - contrara globalizarii – o Europa a oamenilor, nu o Europa a corporatiilor.
Anarhismul nu trebuie tratat cu nostalgie deoarece este mai mult decât o teorie a eliberarii de orice forma de dominatie, fiind în acelasi timp o credinta, un stil de viata, cu o puternica influenta asupra imaginatiei, având din acest motiv capacitatea de a reveni în diferite epoci istorice.

CE ESTE ANARHISMUL (in fiecare dintre noi zace un mic anarhist)

Majoritatea cred ca a fi ANARHIST, inseamna a fi hot, criminal, terorist, caruia ii place dezordinea si haosul. Aceasta este imaginea pe care GUVERNANTII doresc sa ne-o faca pentru ca populatia sa ne condamne, sa ne urasca, sa le fie frica de noi,sa fim priviti ca niste paria ai societatii.NIMIC MAI FALS.
ASCULTATI aceasta melodie care este IMNUL ANARHISTILOR ROMANI-

Vezi mai multe din Muzica, Videoclipuri pe 220.ro

ANARHISMUL este o doctrină și mișcare politică ce a luat naștere in secolul al XIX-lea pe continentul european. Termenul "anarhism" provine din grecescul "anapxia" (care înseamnă „an- archon“ (fără stăpân) ( derivat din cuvântul din limba greaca veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători). În sensul cel mai general, "ANARHISMUL este convingerea fermă că toți conducătorii sunt în ultimă instanță opresivi și, ca atare, trebuie eliminați/înlăturați.. Printre primii reprezentanți ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruși - Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta și germanul Max Stirner.

Anarhismul susține desfiintarea STATULUI existent ca principala sursă a asupririi si exploatării oamenilor. Anarhismul desfiinteaza un edificiu pentru a crea un altul, ORDINEA statală este înlocuită cu ORDINEA NASCUTA din LIBERTATE. ANARHISMUL a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea Que-est-ce que la propriété? (Ce este proprietatea?), realizează prima critică economică a statului.
Din EUROPA, anarhismul se extinde și în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui curent anarhist distinct față de cel european, acesta caracterizându-se prin PRAGMATISM și INDIVIDUALISM.
Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariție. S-a conturat un anarhism de STANGA (european), bazat pe scrierile lui Proudhon, Nestor Mahno, Errico Malatesta sau Piotr Kropotkin și un anarhism de DREAPTA (american), fundamentat prin scrierile lui Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Murray Rothbard, David Friedman.
Anarhismul nu neagă ordinea, ci legile așa cum au fost făcute de om pentru guvernarea unor mase mari de alți oameni.Nu exista legi pentru libertate,toate legile sunt facute pentru restrangerea unor libertati.LEGILE sunt bariere insa doar pentru oamenii simpli, pe conducatori ii ocolesc, acestia sar peste ele. Anarhiștii sustin că refuzul lor față de constituții și guverne nu inseamnă promovarea “fărădelegii”. Ei sustin că justiția reală este naturală, inerentă, și se va afirma prin dezvoltarea liberă a "socialității" omului: înclinația lui naturală (atunci când nu este închistată de legi) de a trăi pe baza principiilor și practicilor de "ajutor reciproc". Tocmai pt că se bazează pe trei principii simple și universale (libertate, egalitate și ajutor reciproc), anarhismul a fost îmbrățișat in Vest, Est, Nord și Sudul politic, dar și în artă (poezie, proză, teatru, pictură și grafică etc.). Anarhismul are o influență predominantă în multe mișcări politice contemporane, inclusiv în campaniiile împotriva brutalității poliției,a armatei,a cenzurii, a arestarilor preventive,a dictaturii, a coruptiei statale, populismului si demagogiei.Anarhistii nu sunt organizati,in general,in fundatii,ligi,organizatii,datorita spiritului lor de LIBERTATE, ei sunt oamenii strazii si refuza sa se inroleze,inregimenteze,sa asculte de sefi si prefera sa actioneze spontan, de multe ori solitar,cele cateva organizatii existente fiind mai mult necesare ideologic, informativ, anuntand evenimente sau data unor proteste.
In final,trebuie sa recunosc ca,uneori,suntem cam violenti, dar aceasta fiindca suntem PROVOCATI,in primul rand, iar in al doilea, am invatat ca PUTERII si fortelor ei de represiune le este frica DOAR DE BATAIE, cand vorbim pasnic cu ei, SCUIPA PE NOI!
Daca nu ar fi fost REVOLTA ANARHISTA din decembrie 1989, revolta violenta,cu multi morti si raniti din partea anarhistilor revolutionari, eram acum condusi tot de Ceausescu.Da click pe poza de mai jos si uita-te la ei, sunt anarhistii strazii, carora azi le spuneti golani,huligani si derbedei:

De doua decenii, in fiecare luna de decembrie, nu doar comemoram Revolutia romana din 1989, dar incercam sa elucidam, cu un plus de informatie si coerenta in rationamente, ce s-a intamplat, dar nimeni nu vrea sa recunoasca adevarul,ca a fost o REVOLTA A ANARHISTILOR REVOLUTIONARI.
Mai ales ca suntem mereu bombardati de analisti si specialisti ai gandirii cu accente de caricaturizare si ducere in derizoriu a unor evenimente platite cu sange. O demonstratie bazata pe premise si pe dovezile din strada ,dar refuzata de autoritati (ar fi rusinos sa recunoasca),demonstreaza CLAR ca a fost o revolta spontana a anarhistilor revolutionari. Credeti oare ca raposatul DAN IOSIF si alti anarhisti revolutionari de notorietate au fost academicieni, usi de biserica, calugari franciscani? Nu, erau baietii strazii,care incalcau legea zi de zi, cei cu tinuta morala ireprosabila au stat la revolutie ascunsi sub pat.

ROMANIAN "Anarcho-Syndicalist Initiative"(ASIR)

A few months ago was founded in Romania the "Anarcho-Syndicalist Initiative". The comrades run an actual and very informative Blog and set as an aim, the popularization of Anarcho-Syndicalism inside the working class in Romania.
What is the Anarcho-Syndicalist Initiative from Romania (ASIR)?

The Anarcho-Syndicalist Initiative from Romania is an anarchist project, more accurately – an anarcho-syndicalist project, initiated in order to promote the principles of revolutionary syndicalism.

Which are our objectives?

Our objectives are to initiate a criticism of the current labor unions that are operating on the labour market and which are run in an undemocratic manner, to make known libertarian ideas, to solidarize with the working class and other oppressed social groups under the current system and to contribute for the formation of an anarcho-syndicalist movement in Romania.

What exactly is A.S.I.R. and in what direction does it tend to develop?

Currently we try to promote our project publishing a newsletter. This newsletter has the role of making our position clear about the syndicalist movement, to define , for those interested, the principles that form the basis of our initiative and to indicate the model of social and economical organization according to libertarian principles.
The A.S.I.R. collective has also into account the participation at social actions in order to assure an anarchist presence among syndicalists at protests and marches, among minorities of any kind that claim a proper status in society and, generally, wherever there are to be found actions that intend to produce changes in order to emancipate the society form the tyranny of the state , of capitalism or religion.

The Anarcho-Syndicalist Initiative tends to be a part of the International Workers Association, with whose statutes and principles we identify ourselves. This adhesion is mostly due to the awareness of the importance of international solidarity. We believe that joining such an organization should contribute to a better assimilation of ideas among members of A.S.I.R. that will find a source of inspiration from the long tradition of the existence of this organization.

What is the motivation for such a project and what does it tend to accomplish?


The society is divided into social classes, between those who dominate and the oppressed. Starting from the conviction that the privileges of some are the source of abuse and injustice, we identify wherever there is hierarchy and authority – the source of evil in the society in which we live.

These forms of illegitimate social existence inherently are those that lead our destinies.

Thus the State, capitalism and religion – should be subject of scrutiny in order to certify if the authority exercised by them meets the conditions that should be established as the basis of our society.

We believe that more than often it does not and their actions turn against all of us, our history is but a long train of abuses and usurpations, made by those endowed with authority.

Thus the State is in charge of controlling the education, of inoculating obedience in order to conserve power and of promoting unhindered the interests of the ruling class, capitalism is responsible for creating an unequal and unjust economical society , religion is accountable for imposing their dogmas as being absolute truths and to make the social misery to be ignored.


All this make possible the arbitrary decisions made by some against others, directly or indirectly.

Given the above, we are fighting for a society organized horizontally, based on the non-hierarchical principle , composed of a network of voluntary associations, coordinated by direct democracy, that cooperate among themselves in accordance with the principles of libertarian communism.

In this sense, we consider anarcho-syndicalism the best suited model of organization, beginning from the workplace where we have the power to exchange ideas, where we can make us heard and where we can act and continuing into other realms of the social networks.

Julian Assange, matematicianul ANARHIST din spatele Wikileaks..!

http://www.wikileaks.org

Julian Assange, omul din spatele afacerii Wikileaks este un tânăr australian,anarhist declarat, care a învăţat încă din copilărie să trăiască ca un nomad şi să-şi facă pierdute urmele, între un tată director de teatru în continuă mişcare şi o mamă care, după două divorţuri, a căutat invizibilitatea pentru a nu i se lua copiii, notează Corriere della Sera .

Genial şi neliniştit, Assange devine "hacker", matematician, fizician şi chiar criptograf, din spirit anarhist şi de frondă împotriva tuturor organizaţiilor ierarhice. Julian spune că a învăţat de la Kafka, Koestler şi Soljeniţin că adevărul, creativitatea, iubirea şi compasiunea sunt inevitabil corupte de orice instituţie.

Astfel le combate pe toate şi pentru a demonstra absoluta sa încredere în individ, creează o structură "amatoristă", dar foarte sofisticată, capabilă să culeagă peste tot informaţii şi documente secrete, garantând anonimatul surselor şi fiind capabilă să le răspândească peste tot fără cenzură, datorită folosirii unor site-uri-oglindă şi a cel puţin 20 de servere, răspândite în cele mai îndepărate colţuri ale lumii.Julian foloseste in principal 2 metode, prima,hackerismul,spargerea site-urilor unor institutii ale puterii si preluarea informatiilor si a doua, faptul ca in orice institutie exista una sau mai multe persoane cu spirit anarhist, de fronda,disidente, dispuse sa furnizeze informatii secrete,confidentiale, sub acoperirea anonimatului.

Totul fără a avea un sediu, o structură antreprenorială autentică, sau surse de finanţare stabile. Numai donaţii şi muncă voluntară. De la începutul său, în urmă cu patru ani, fenomenul WikiLeaks.org a suscitat discuţii, dar saltul de calitate ,respectiv - publicarea a circa 92.000 de documente secrete ale Pentagonului referitoare la războiul din Afganistan, cea mai mare scurgere de informaţii din istoria militară americană - obligă la recunoasterea fortei sale. Analistii puterii isi pun o gramada de intrebari,printre care 2 sunt mai importante:
Prima: este oare misteriosul site, care le dă cuvântul acelor "whistleblowers" - disidenţii interni ai întreprindrilor, organelor guvernamentale, structurilor militare - noul şi cel mai mare impact al Internetului asupra lumii informaţiilor? Asistăm oare la zorii noului "jurnalism ştiinţific" anunţat chiar de Assange? Sau ne aflăm în faţa unei forme de "info-vandalism” aşa cum a denunţat cercetătorul Steven Aftergood, şi el invitat să facă parte din echipa Wikileaks.

Cealaltă întrebare este legată de prima şi priveşte personalitatea lui Assange: cine este cu adevărat acest misterios bărbat de 39 de ani despre care se ştie foarte puţin, exceptând poveştile aventuroase relatate chiar de el puţinilor jurnalişti care au reuşit să se apropie de el?
Wikileaks, o organizaţie "fără sediu fix" (are adrese în Suedia, Belgia şi Islanda) s-ar putea stabili chiar la Reykjavik, unde a fost aprobată recent o lege foarte permisivă:

"cine vrea să publice informaţii secrete, inclusiv cele care privesc securitatea militară a unei ţări, o va putea face de pe site¬uri islandeze fără a risca puneri sub acuzaţie. Un porto franco pentru jurnalismul de investigaţie".
Dar Wikileaks nu este o organizaţie jurnalistică, spun chiar activiştii săi anonimi, ci numai un colector foarte eficient de documente, de material oferit publicului fără medieri.

Assange are idei: Wikileaks LUPTA PENTRU LIBERTATE, vrea să denunţe regimurile opresive ale fostelor republici sovietice, din Asia Centrală, Orientul Mijlociu sau Africa sub-sahariană.De asemenea, publica si documente ale fostelor tari care s-au aflat sub controlul URSS, inclusiv Romania. Dar de când s-a născut, în 2006, site-ul a publicat ,din pacate, mai ales poveşti americane: războiul din Afganistan, Guantanamo, Sarah Palin, Scientologia, pe lângă poveşti de corupţie în Kenya şi un document privind o campanie de asasinate politice în Somalia.

Documentele au deschis desigur noi orizonturi iar Wikileaks a fost premiat de mai multe ori şi a primit donaţii cu care îşi plăteşte cheltuielile.

Despre conceptia de viata ortodoxa – Concluzii

Conferinţa ţinută de ieromonahul Serafim Rose în mânăstirea întemeiată de el la Platina, în munţii Californiei, în care părintele ne pune în gardă asupra principalelor pericole duhovniceşti ce ne ameninţă în ziua de azi.

Este evident pentru orice creştin-ortodox conştient de ce se întâmplă în jurul lui azi, că lumea se îndreaptă spre capătul ei. Aceste semne ale timpului sunt atât de evidente încât ai putea crede că lumea se dezintegrează chiar în acest moment. Care sunt câteva din aceste semne?

Anormalitatea lumii. Niciodată nu au avut loc astfel de manifestări ciudate şi nenaturale şi un comportament care să fie acceptat drept obişnuit ca acesta din zilele noastre. Dar, priveşte lumea din jurul tău: ce este în ziare, ce fel de filme sunt prezentate, ce este la televizor, ce cred oamenii că este interesant şi amuzant, pentru ce râd,pentru ce plang, toate acestea sunt absolut ciudate. Şi sunt oameni care le promovează în mod deliberat, bineînţeles, pentru propriul profit, şi pentru că aceasta este la modă, pentru că există o dorinţă perversă de astfel de lucruri.Minciuna,hotia,rautatea,perversitatea,lipsa de credinta, sunt elementele pe care se bazeaza societatea de azi.

Distrugerea OMENIRII de catre CONDUCATORII ei - subtitrat in limba romana

Radicalizarea crestinului ortodox contra dictaturii

INVATATURA lui Iisus Christos, TREBUIE luată în serios în mod radical, şi aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială şi libertatea fiinţei omeneşti.

ORTODOXISMUL creştin se întemeiază, din punct de vedere social, pe "revoluţia personală", prin schimbarea de sine a fiecărui individ şi prin aplicarea principiilor de dreptate creştine în prezent, şi nu în aşteptarea ZILEI celei mari. Din punct de vedere creştin, ortodoxismul creştin se întemeiază pe o legătură personală şi directă cu Iisus Christos. Pentru ortodox,DUMNEZEU e tată, şi nu STAPAN, iar creştinul se consideră fiu adoptiv al lui Dumnezeu, şi nu SCLAV. În re-ortodoxismul creştin, aceasta se cheamă schimbare de dialectică. Creştinul ortodox de tip nou, crede în viaţa veşnică, si nu aşteaptă moartea din partea GUVERNANTILOR cu mâinile în sân.

RE-Ortodoxie , Ortodoxism in libertate

Prima scriere creştină cu idei de dreptate sociala a fost Regula monahală a sfântului Benedict de Nursia. Călugării benedictini trăiau la început după un mod de viaţă ce ar putea fi încadrat uşor în mai multe curente anarhiste contemporane.

În Reforma protestantă se poate afla ideea - chiar dacă aceasta nu e anarhistă în mod direct - corform căreia credinciosul trebuie să aibă o relaţie directă cu Dumnezeu, precum şi voinţa de a pune în practică principiile creştine nu numai în vederea vieţii viitoare, ci pentru viaţa de toate zilele.

În primele secole creştine a apărut erezia monarhismului (CONDUCATORII sunt superiori poporului), potrivit căreia în Sfânta Treime creştină, Tatăl ar fi superior Fiului şi Duhului Sfânt. Părinţii Bisericii s-au împotrivit zicând că cele trei persoane ale Treimii ar fi egale, fără ca vreuna să le guverneze pe celelalte. Astfel, dacă - după Biblie- Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său, atunci omul ar avea înnăscut libertatea, si este egal cu toti ceilalti oameni .

Noul Legământ, în cartea Faptele apostolilor, descrie cum primii creştini trăiau o viaţă în care nimeni nu era nici sărac, nici bogat, şi unde toţi erau egali, iar viaţa de zi cu zi se baza pe mutualitate.

Voind să trăiască aceeaşi experienţă a originilor, mişcarea anabaptistă trăia în Germania veacului XV după un model liber de orice constrangere. Unii trăiau în obşti care nu aveau de-a face cu guvernământul din timpul respectiv.

Creştinii vor avea de înfruntat o încercare fără precedent a credinţei şi dragostei lor de Dumnezeu. Vom fi nevoiţi să luptam si sa ne as­cundem în pustie – pe meleaguri precum cele de aici. Desigur, până la urmă ne vor găsi chiar şi aici. Scopul ascunderii nu este doar păstrarea vieţii noastre pământeşti, ci acela de a câştiga timp spre a ne întări sufletele pentru încercarea finală,PENTRU LUPTA. Iar aceasta trebuie să înceapă chiar de acum. Deci să începem cel puţin să ne luptăm cu lanţurile patimilor meschine ALE CONDUCATORILOR DE AZI şi să ţinem minte că adevărata noastră casă nu este aici, ci în ceruri. Să ne croim calea spre patria noastră cea cerească.